O insulă europeană pe nume România

La ceasurile astea și în cele care vor veni, vecina România, mereu suferindă de un complex de superioritate față de cei de peste gard, va sta să își roadă gânditoare degetele, cumpănind: să apuc sabia? să zâmbesc de salon? să bag capul în nisip?

Să apuce sabia? Desconsiderarea belicoasă e asemenea complexului de superioritate și total contraindicată în relațiile dintre state. În partea asta de lume atât de complicată, încordările, tensiunile, sfidările, nu sunt de folos părților, după cum s-ar putea să nu fie de folos nici marilor aliați. Încăierările verbale la nivel înalt, disprețul, răceala prost camuflată nu fac viața mai bună și nici regiunea mai sigură.

Să zâmbească de salon, dincolo de aburul cafelei (neotrăvite)? Aici este vorba de o mare ridicare de mănușă. Ar trebui să facem vorbire și trimitere către intervenția neinvazivă a politicii de stat înțelepte și a diplomației inteligente. La noi, cele două sunt arme care scârție amarnic -în cel mai bun caz – și când nu zac în teacă seamănă surâsului pisicii Chesire. Ani de zile, Moldova a fost privită de la București cu îngâmfarea metropolei. Demostrațiile teoretice și practice de prietenie au avut de prea multe ori izul condescendenței. Evaluările și analizele asupra acestui stat mic, dar care contează geopolitic, nu mai încăpeau de suficiență. România aducea lumină Chișinăului. Și a ieșit suflând lejer domnul Dodon. Cât despre Bulgaria …

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro