Versiunea completă
Actualitate

O eroare istorica de calcul

Pentru escaladarea pretului petrolului, din ultimele zile, analistii au gasit rapid explicatii conjuncturale - violentele din Nigeria, uraganul Ivan sau criza de la Iukos -, sugerand ca, deci, si nivelul actual al preturilor e un fenomen de conjunctura.

Crenguta Nicolae · 23 martie 2006 · 2 min de citit

Pentru escaladarea pretului petrolului, din ultimele zile, analistii au gasit rapid explicatii conjuncturale – violentele din Nigeria, uraganul Ivan sau criza de la Iukos -, sugerand ca, deci, si nivelul actual al preturilor e un fenomen de conjunctura. 

Publicatia britanica Times are un punct de vedere diferit, argumentand ca e vorba de fapt de un dezechilibru de profunzime intre cererea si oferta de petrol de pe piata globala, creat in timp si care nu poate fi remediat peste noapte. Spre deosebire de criza din anii ‘70, determinata artificial de reducerea productiei pe ansamblul statelor OPEC, acum aceste state au convenit sa suplimenteze oferta de titei, fara a izbuti sa opreasca insa scumpirea barilului. 

Explicatia ar fi de gasit, in opinia analistilor citati de Times, in 20 de ani de investitii insuficiente in explorare, extractie si rafinare, care au coincis cu cresterea cererii mondiale de resurse naturale, mai ales din partea Chinei, a Indiei si a altor tari in curs de dezvoltare. Nu e vorba numai de cererea de titei, ci si de alte materii prime, de la carbune si otel pana la zinc; evolutiile de pe piata petrolului au insa cea mai mare vizibilitate. 

Expertii cred ca lipsa de preocupare a guvernelor si a companiilor de a investi in explorare si extractie are la baza o eroare de calcul, pentru ca estimarea cererii de petrol a ignorat tarile in curs de dezvoltare si s-a bazat exclusiv pe necesitatile tarilor OECD, care acopera insa doar o septime din masa globala a consumatorilor. Nu in partea industrializata a lumii e cea mai mare nevoie de resurse: numai in China, anul acesta, cererea de petrol a crescut cu 20% si, chiar daca in urmatorii doi-trei ani cresterea economica a tarii asiatice se va mai domoli, nu este de asteptat o crestere anuala mai mica de 8% a cererii. 

Pe partea ofertei, in schimb, productia e in scadere in zone ca Marea Nordului sau Alaska, iar rezervele date drept certe pana nu de mult de marile companii nu sunt nici certe, nici repede valorificabile, dupa cum a dovedit-o recent cazul Shell. Asa se face ca majorarea productiei de catre Arabia Saudita sau alti giganti din OPEC incepe sa conteze mai putin decat oscilatiile ofertei din partea Rusiei, a Venezuelei sau a Irakului sau decat insuficienta capacitatilor de rafinare din SUA

Ce mai trebuie să citeşti