O altfel de poveste de dragoste. Cum a ajuns o mică localitate din Transilvania sursa unui business de succes

Comuna Mica din județul Mureș, o localitate transilvăneană cu circa 4.000 de locuitori, este scenografia unei altfel de povești de dragoste: i-a plăcut atât de mult lui Heiner Oberrauch, un antreprenor sud-tirolez care deține, printre altele, brandul de articole outdoor Salewa, încât a decis să cumpere aici un deal. Pasiunea lui pentru acest loc nu a fost deloc mică: a investit  3,5 milioane de euro pentru a cultiva vinurile Villa Vinèa și nu s-a dat în lături de la nimic: a remodelat dealul pentru ca acesta să fie propice cultivării a peste 10 soiuri de struguri, dar a construit și un turn în stilul secolelor XVI-XVII pentru a păstra arhitectura zonei. Mircea Matei, un fost executiv dintr-o multinațională este acum mâna sa dreaptă: a fost mai întâi client al cramei, iar apoi s-a întors în locurile copilăriei pentru a dezvolta  businessul Villa Vinèa, după ce, la rândul său, a fost cucerit de Feteasca Neagră de Transilvania.

„Priveliștea din turn este superbă – la stânga avem o deschidere de 180 km, la poalele munților se află Sovata, pe valea Târnavei Mici, iar în dreapta avem o deschidere până după Târnăveni, de aproximativ 120 km de vale ce poate fi văzută”, descrie Mircea Matei, directorul general al Villa Vinèa, spațiul verde amplu ce poate fi observat din turnul cramei Villa Vinèa.

Acesta reprezintă locul de unde strugurii proaspăt culeși iau drumul vinificării, fiind turnați fără folosirea energiei electrice spre etajele inferioare, unde sunt apoi prelucrați, vinificați și stocați. „Zilierii culeg strugurii dimineața devreme, aceștia sunt aduși cu lăzile aici, unde folosim gravitația în locul pompelor pentru a împinge strugurii – nu vrem să risipim resurse de orice tip, fie că vorbim despre energie, materie primă, transport etc. Încercăm să păstrăm lucrurile cât mai simple.”

Dincolo de utilitatea sa practică, turnul reprezintă totodată o formă de respect pentru peisajul transilvănean, aflat la tranziția a trei culturi – românească, maghiară și săsească: în fiecare sat din zonă, bisericile catolice sau reformate, construite în anii 1700-1800, sunt prevăzute cu un astfel de turn. La Villa Vinèa, un arhitect italian a proiectat toată crama într-un stil care să se integreze în peisajul transilvănean, în 2010-2012. „Se văd de aici aproape toate cele 32 de hectare, iar dealul nu s-a aflat în forma aceasta la cumpărare. Heinner a cumpărat dealul, apoi s-a lucrat aici timp de un și jumătate la mutat pământ, la modelarea teraselor”, descrie Matei terasamentul viei, care se întinde cât vezi cu ochii.

Mircea Matei, director general, Villa Vinèa: „După 15 ani în București, am decis să mă întorc în Transilvania, unde am norocul unui astfel de job. Înainte de a veni aici, vinul era doar o băutură plăcută, nu eram un erudit al vinurilor și nici acum nu sunt, este mult de învățat.”

Heinner Oberrauch a devenit un personaj aproape legendar în zonă: se autodescrie drept sud-tirolez (și el fiind originar dintr-un loc aflat la o intersecție de culturi – italienească și austriacă), potrivit spuselor lui Mircea Matei. Omul de afaceri a ajuns prima oară în Ardeal acum circa două decenii, când a văzut potențialul zonei și a ales să investească la Târgu-Mureș într-o unitate de producție pentru businessul pe care îl conduce, sesizând avantajul forței calificate de muncă din această zonă. Afacerile antreprenorului, reunite sub umbrela grupului Oberalp, ajung la peste 200 de milioane de euro pe an. Businessul principal este specializat pe articole destinate pasionaților de munte și funcționează sub brandul Salewa – o afacere derulată pe parcursul a șase generații, cu fabrici în Europa și Asia și desfacere pe toate continentele. Câteva sute de angajați lucrează în fabrica Salewa de la Târgu-Mureș, pe care a ales să o predea unui prieten de familie, după ce și-a reorientat producția dinspre îmbrăcăminte către materiale textile pentru cărucioarele de bebeluși, după cum povestea chiar el într-un material anterior al revistei. „I-a plăcut zona foarte mult, este iubitor de natură, iar businessul său principal este axat pe producția de articole pentru sporturi montane. Totuși, aici i-a plăcut potențialul viticol, a crescut cu vie în familie – iar asta se vede chiar și acum – în vizitele sale vine și chiar și curăță via, e un personaj foarte activ, dinamic.”

Antreprenor pur-sânge, Oberrauch a redescoperit potențialul viticol al zonei și și-a propus să fie printre cei care redau acest teritoriu viticulturii, prolific în perioada comunistă. Dacă înainte de anii ’90, văile de aici erau pline de struguri, după această perioadă fuseseră retrocedate și lăsate în paragină. „Pe atunci însă nu era vorba despre soiuri nobile, ci de soiuri hibride, exista un mare combinat la Târgu-Mureș unde erau prelucrate.” Oberrauch a început procesul de achiziție al dealului în 2002,  iar acesta a continuat până în 2004, din cauza numeroșilor proprietari care se aflau în zonă. În comuna Mica a ajuns la o suprafață totală cultivată de 32 de hectare. 11 soiuri sunt cultivate în localitatea Mica, iar în 2016 au mai cumpărat 40 ha la circa 10 km de aici, la Gănești, unde este cultivat un alt soi de viță de vie. „În via de aici avem cele trei soiuri românești, Fetească Regală, Fetească Albă, Fetească Neagră. Oberrauch a fost de altfel primul care a pariat că se pot face vinuri roșii de calitate în Transilvania, este un curajos și un vizionar”, spune Matei.

Confluența dintre cele trei culturi aflate în zonă se regăsește însă și în soiurile cultivate, unele fiind specifice zonei: „În zona târnavelor se cultivau de către sași Gewürztraminer și Riesling de Rin – două soiuri tradiționale; Muscat Ottonel – soi care este transformat într-un vin de desert, Sauvignon Blanc, Kerner – un soi de origine germanică pe care nu îl mai cultivă nimeni în România, se cultivă în zona de unde vine Oberrauch și s-a naturalizat foarte bine”, explică Mircea Matei. Apoi, când vine vorba despre soiurile roșii menționează Feteasca Neagră (atipic cultivată în această zonă), Zweigelt (un soi de origine austriacă adaptat climei reci), Pinot Noir”.

Toate aceste soiuri iau apoi drumul invers al turnului din Mica, transformându-se în produsele vândute de Villa Vinèa în trei game (Classic, Premium, Selection). Categoria Selection (care reprezintă de altfel categoria cea mai scumpă de preț), este rezultatul unui proces de rărire a strugurilor în perioada recoltei: „La final de iunie-iulie intră zilierii și taie ciorchinii astfel încât pe o singură plantă să se afle maximum 800 de grame de struguri, sunt desfrunziți de asemenea manual – astfel strugurii au parte de mai mult soare, de mai mulți nutrienți. Sunt câteva lucruri pe care le facem diferit pentru această gamă – o cramă are avantajul că își produce materia primă – poate să direcționeze produsul spre calitate încă de la început.”

În prezent, pe piața locală, vinurile comercializate sunt vândute în HoReCa: 50% (anul trecut procentul s-a plasat la 30% în contextul pandemic), retail (modern și generalist): undeva la 20% pondere din vânzări (anul trecut a fost mai mare, undeva la 30%, dar acum revine la 20%), online: de la aproape 0 înainte de pandemie, fiindcă magazinul online a fost lansat la începutul anului trecut, a ajuns la 5% în prezent. Au și două magazine proprii în județul Mureș, unde vânzarea a ajuns la circa 25%.

Dincolo de piața locală, vinurile din Mica se adresează și clienților de peste graniță – procentajul exporturilor situându-se la circa 15% din total. „Nu suntem în zona de preț mic, prin urmare exporturile sunt mici – mare parte din acestea merg către Italia, datorită proprietarului, dar ajung și în Germania, Anglia, Canada, Polonia. Am dezvoltat genul acesta de exporturi prin vizitele unor clienți la tururi de cramă, ei aveau wine shopuri etc., dar nu vorbim despre cantități mari.”

Mircea Matei adaugă că anul trecut businessul a fost stabil prin comparație cu cel anterior, iar ce au pierdut din HoReCa s-a recuperat prin online și retail. Pentru anul în curs, directorul general Villa Vinèa previzionează o creștere de circa 20-25%  față de anul anterior, când cifra de afaceri s-a plasat la circa 3,1 milioane de lei. Planurile lor de viitor includ o investiție în capacitatea de producție, în contextul în care în prezent nu au unde să prelucreze toți strugurii din viile deținute. Astfel, anticipează o creștere a producției cu circa 30% în următorii 2-3 ani. Vor de asemenea să deschidă două camere de degustare, precum și să amenajeze câteva camere pentru cazarea turiștilor.

Acum, Heinner Oberrauch ajunge în această zonă de două-trei ori pe an: de două ori pentru business și o dată în concediu cu prietenii și familia. În rest, comunică îndeaproape cu Mircea Matei, actualul director general al firmei. Nici drumul lui până la acest rol nu este lipsit de povești: fost „corporatist de Capitală”, s-a îndrăgostit de gustul vinurilor din zona aflată aproape de locurile în care a crescut. „Înainte să lucrez am fost client, mergeam pe acest drum între Tg.-Mureș și București, am descoperit Villa Vinèa, mi-a plăcut via, am intrat și am fost surprins să văd Feteasca Neagră de Transilvania. Am testat-o, mi-a plăcut și am rămas client al vinurilor”. Ulterior l-a cunoscut pe Oberrauch și pe directorul general de atunci și s-a angajat acolo în rolul director comercial, de unde a evoluat în postul curent. „După 15 ani în București, am decis să mă întorc în Transilvania, unde am norocul unui astfel de job. Înainte de a veni aici, vinul era doar o băutură plăcută, nu eram un erudit al vinurilor și nici acum nu sunt, este mult de învățat.”

Villa Vinèa este des vizitată de turiști – din București, dar și străini -, iar Mircea Matei își amintește despre cel mai frumos feedback primit de la unul dintre aceștia: „Un grup din Viscri, conectat cu proiectul prințului Charles, a venit aici pentru o degustare și a spus «Amazing, this could be anywhere in the world, but it’s Romania»”, (Incredibil, locul acesta ar putea fi oriunde în lume și este totuși în România). Era o persoană care lucrase în industria vinului în Regatul Unit, astfel că a fost cel mai frumos feedback primit – „this can be anywhere in the world”).

Totuși, geografia locului este „trădată” de distanța până aici, iar Mircea Matei speră ca în câțiva ani mult mai multe drumuri să ducă spre localitatea de care el și mulți alții s-au îndrăgostit deja: „Ce ar trebui făcut pentru dezvoltarea zonei? Infrastructura – autostradă, aeroport la Tg.-Mureș, autostrada Cluj-Tg.-Mureș se apropie de finalizare, astfel că va fi mai accesibil să ajungeți aici din partea respectivă. Din București rămâne varianta avionului până la Cluj sau al unui drum de 5-6 ore cu mașina”.