NYT: Cum se încheie pandemiile. Pentru cine se încheie și cine decide acest lucru?

Pandemiile au două tipuri de sfârșit, unul pe plan medical, iar altul la nivel social, explică istorici consultați de cotidianul The New York Times în contextul crizei generate de coronavirus, avertizând că epidemia de teamă este la fel de periculoasă ca virusul.

“Când se va încheia pandemia de Covid-19? Și cum? Potrivit istoricilor, pandemiile au de obicei două tipuri de sfârșit: cel medical, produs când incidența bolii și rata deceselor scad, și social, când se disipează epidemia de teamă generată de boală”, notează editorialistul Gina Kolata, într-un articol publicat în cotidianul The New York Times sub titlul “Cum se încheie pandemiile / O epidemie se poate încheia în mai multe moduri, spun istoricii. Dar pentru cine se încheie și cine decide?”

“Atunci când oamenii adresează întrebarea «când se încheie?», se referă la sfârșitul pe plan social”, afirmă dr. Jeremy Greene, istoric în domeniul medicinei la Universitatea Johns Hopkins.

Cu alte cuvinte, sfârșitul pandemiei se poate produce nu pentru că boala a fost eliminată, ci pentru că oamenii se satură de sentimentul de panică și învață să trăiască în contextul bolii. Allan Brandt, istoric la Universitatea Harvard, afirmă că ceva asemănător se întâmplă cu boala Covid-19. “După cum am observat în dezbaterea despre deschiderea economiei, multe întrebări referitoare la așa-numitul sfârșit epidemic nu sunt determinate de datele medicale și de sănătate publică, ci de procesele socio-politice”, afirmă el.

Sfârșiturile pandemiilor “sunt foarte, foarte urâte. Dacă privim în urmă, avem puține date. Pentru cine se termină epidemia și cine ajunge să spună acest lucru?”, declară Dora Vargha, istoric la Universitatea Exeter.

O epidemie de teamă se poate produce chiar și fără epidemia unei boli. Dr. Susan Murray, de la Colegiul Regal al Medicilor Chirurgi din Dublin, a observat acest lucru în 2014, când era colaboratoare la un spital din mediul rural în Irlanda. Cu câteva luni înainte, peste 11.000 de persoane din vestul Africii muriseră de Ebola, o boală virală terifiantă, extrem de contagioasă și adesea fatală. Epidemia părea să se diminueze, iar în Irlanda nu se înregistrase niciun caz, dar teama publică era palpabilă.

“Pe străzi și în spitale, oamenii erau preocupați. Dacă aveai pielea culoarea anormală, era suficient ca cineva să se uite la tine într-un autobuz ori tren. Dacă tușești o dată, vei vedea că se îndepărtează de tine”, afirmă dr. Susan Murray.

Angajații spitalului din Dublin au fost avertizați să se pregătească de ce era mai rău. Erau înspăimântați, se temeau că nu aveau echipamente de protecție. Când un tânăr a venit la secția de urgențe dintr-un stat în care erau pacienți bolnavi de Ebola, nu voia nimeni să meargă la el. Asistentele s-au ascuns, iar medicii au amenințat că vor pleca din spital. Doar dr. Murray a îndrăznit să îl trateze, dar cancerul de care suferea era atât de avansat încât a putut să îi ofere doar îngrijiri paliative. Peste câteva zile, analizele au confirmat că pacientul nu avea Ebola; a murit după o oră. Peste trei zile, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a decretat finalul epidemiei de Ebola.

Dr. Murray a scris: “Dacă nu suntem pregătiți să contracarăm teama și ignoranța la fel de activ și de rațional cum combatem alt virus, ese posibil ca temerea să le producă răni teribile oamenilor vulnerabili, chiar și în zone în care nu vor fi deloc cazuri de infectare în cursul unei epidemii. Iar o epidemie de teamă poate avea consecințe mult mai grave dacă apar complicații privind rasa, privilegiile ori limba”, precizează dr. Murray.

Ciuma bubonică a lovit de câteva ori în ultimii 2.000 de ani, omorând milioane de oameni și modificând cursul istoriei. Boala este provocată de o bacterie, Yersinia pestis, care trăiește în puricii de pe șobolani. Dar ciuma bubonică, devenită cunoscută sub denumirea de “Moartea neagră”, se transmite și de la om la om prin stropi ai respirației, astfel că nu poate fi eradicată prin simpla ucidere a șobolanilor.

Fiecare epidemie a amplificat teama produsă în următorul val. Istoricii observă trei valuri mari de ciumă, afirmă Mary Fissel, istoric la Universitatea Johns Hopkins: Pesta din perioada lui Iustinian, în secolul VI, epidemia medievală, în secolul XIV și pandemia de la sfârșitul secolulului XIX – începutul secolului XX. Una dintre cele mai grave epidemii avut loc în China în anul 1855, răspândindu-se în întreaga lume, provocând moartea a peste 12 milioane de oameni doar în India. Autoritățile medicale din Bombay au incendiat cartiere întregi în tentativa de a opri ciuma. “Nu știe nimeni dacă acest lucru a făcut vreo diferență”, explică istoricul Frank Snowden, de la Universitatea Yale.

Nu se știe cum s-a oprit epidemia. Unii specialiști cred că răcirea vremii a omorât puricii care transmiteau boala, dar acest lucru nu ar fi oprit transmiterea prin respirație, subliniază dr. Snowden.

Sau poate că a fost vreo modificare la șobolani. O altă ipoteză este că bacteria a evoluat și nu mai este la fel de mortală. Sau poate acțiunile oamenilor, precum arderea satelor, au contribuit la oprirea epidemiei. De fapt, ciuma nu a dispărut. În Statele Unite, există infecții endemice la câinii de preerie din sud-vest și se pot transmite la oameni. Dr. Snowden spune că unul dintre prietenii lui s-a infectat într-un hotel din statul New Mexico. Persoana care a stat înaintea lui în cameră avea un câine, care avea purici și au transmis microbul. Astfel de cazuri sunt rare și acum se pot trata cu succes cu antibiotice, dar orice raportare despre ciumă generează temere.

O altă boală care a generat epidemii este variola. Acum, există un vaccin eficient care oferă imunitate toată viața. Dar variola a afectat lumea circa 3.000 de ani și a fost groaznică, având o rată de mortalitate de circa 30%.

La rândul său, pandemia de gripă din 1918 a omorât între 50 și 100 de milioane de oameni.

Cum se va încheia pandemia de Covid-19?

“Una dintre posibilități este, potrivit istoricilor, ca pandemia de coronavirus să se încheie la nivel social înainte de a se încheia din punct de vedere medical. Oamenii s-ar putea să se sature de restricții, astfel încât să declare sfârșitul pandemiei, chiar dacă virusul va continua să mocnească în comunități înainte de găsirea unui vaccin ori a unui tratament eficient”, notează editorialistul NYT.

“Cred că există acest tip de problemă psihologică privind epuizarea și frustrarea. Am putea fi într-un moment în care oamenii să spună: «Destul, merit să pot reveni la viața mea normală»”, afirmă istoricul Naomi Rogers, de la Universitatea Yale.

Acest lucru se întâmplă deja. În unele state americane, guvernatorii au suspendat restricțiile în pofida avertismentelor autorităților de sănătate publică. În contextul în care se amplifică situația catastrofală pe plan economic generată de restricțiile antiepidemice, din ce în ce mai mulți oameni vor tinde să spună “destul”.

“Există un fel de conflict acum”, subliniază dr. Rogers. Oficialii din domeniul sănătății publice au în vedere un final medical, dar unii membri ai publicului văd un sfârșit la nivel social. “Cine va proclama finalul epidemic? Dacă contracarezi noțiunea de final epidemic, ce contracarezi?. Ce susții când spui «Nu, nu s-a încheiat»?”, subliniază dr. Rogers.

Problema este că nu va fi o victorie bruscă. Efortul de a defini sfârșitul unei epidemii “va fi un proces lung și dificil”, subliniază, la rândul său, dr. Allan Brandt, de la Universitatea Harvard.