Nu cu cianură se sapă guvernarea, ci cu vitrion

Ceea ce ar putea face însă România o țară neguvernabilă nu e însă scandalul din jurul proiectului minier, ci instabilitatea stranie a unei coaliții care altminteri are o majoritate foarte stabilă în Parlament, în administrația publică centrală și locală și în intențiile de vot. Ținute în frâu cât de cât pe parcursul primului an de guvernare, tensiunile dintre PSD și PNL motivate exclusiv de dorința fiecărui partener de a acapara mai multă putere au ajuns treptat la cote demne de cele din Alianța DA sau din vremea primului guvern Boc, ambele soldate cu jalnice crize de guvern.

După ce Crin Antonescu a reclamat că PSD nu l-a consultat la întocmirea proiectului de lege pentru Roșia Montană, aceiași liberali s-au gândit să se răzbune, întocmind fără consultarea PSD un proiect de lege care i-ar avantaja dacă ar candida separat la următoarele alegeri: primarii ar urma să fie aleși din nou în două tururi de scrutin, șefii de CJ să fie aleși nu de electorat, ci de către consilierii județeni, iar alegerile pentru primari și consilieri să fie valabile indiferent de prezența la vot. Vicepremierul Liviu Dragnea a reacționat cu furie, afirmând că “această țară nu mai poate fi guvernată în acest mod”, amplificând astfel conflictul.

Un prim rezultat e că scandalul Roșia Montană este astfel acoperit rapid de un altul care nu are legătură cu el; mai departe însă, indiferent cum se va rezolva noua ceartă între PSD și PNL, impresia de guvernare cu năbădăi, imprevizibilă și instabilă, va rămâne, dând apă la moară atât protestelor care vor să dea jos guvernul, cât și amicilor din străinătate gata oricând să susțină că România nu e guvernabilă.