Nu am nimic cu ele, dar prefer să nu lucrez cu companiile românești. Spune un antreprenor român

Valentin Văcăruș, managing director și principalul acționar al Godmother, o companie de organizare de evenimente cu afaceri de
4 milioane de euro și 30 de angajați: „Nu am nimic cu firmele românești, cu antreprenorii români, dar prefer să lucrez cu multinaționalele. Asta e politica noastră”.

Un antreprenor român cu o firmă 100% românească spune clar, cu subiect și predicat, că preferă să lucreze cu multinaționalele, cu firmele străine, decât cu antreprenorii români, cu companiile românești.

De ce?

Antreprenorii români sunt imprevizibili, își schimbă ideile peste noapte și tot timpul știu pe cineva, un văr, o cunoștință care știe pe cineva, care poate să facă un lucru mai ieftin.

Multinaționalele sunt mai clare, știu ce au de făcut, au strategiile lor și știu, de exemplu, că la anul trebuie să organizeze un eveniment, se gândesc acum la el, alocă buget și fiecare dintre cei implicați în respectivul proiect știe ce are de făcut.
Nu cred că politica lui Valentin Văcăruș este singulară, nu cred că el este o excepție.

Acum patru ani, la o întâlnire la Brașov între Volksbank și clienții ei, antreprenorii români se întrebau retoric ce mai este românesc în România, în economie, în industrie, în bănci, iar pe de altă parte mie la sută vor să lucreze cu și pentru multinaționale, pentru că acolo lucrurile sunt clare și nu ai probleme cu plata facturilor și încasarea banilor.
În aceste condiții, dacă antreprenorii români se evită între ei în business, bineînțeles nu toți, cum poate să crească businessul românesc, cum pot apărea antreprenori români?

Investitorii străini, multinaționalele, atunci când preiau, când cumpără o companie, încep să își aducă și furnizorii lor de servicii. Francezii lucrează cu francezii, austriecii cu austriecii, nemții cu nemții, americanii cu americanii, iar românii vor să lucreze cu toți dinainte, mai puțin cu românii.
Așa cum spunea și Valentin Văcăruș, antreprenorul român tot timpul știe pe cineva, tot timpul știe cum se face un lucru, tot timpul este prezent peste tot și în final nu îi mai rămâne timp pentru business.
Românii vor să lucreze la multinaționale ca primă opțiune, apoi la stat și, în final, ca o ultimă alternativă, preferă să meargă la o companie privată românească.

Pe lângă faptul că antreprenorii români nu vor să lucreze cu firme românești, cu alți antreprenori români, mai sunt și angajații, cei mai talentați, care preferă să meargă la multinaționale decât la firmele românești.
Privatizările, investițiile străine greenfield, achizițiile de companii și de branduri românești au dus ponderea multinaționalelor în businessul românesc la 50%, față de 46% cât au companiile private românești și 4% cât mai are statul.

Iar tendința este ca multinaționalele să câștige teren, mai ales după anii de criză în care firmele românești au fost lovite din plin și au fost nevoite să se retragă de tot sau să facă mai mulți pași în spate.
Este greu, dacă nu imposibil, de schimbat mentalitățile din business, mai ales ale antreprenorilor români. Treptat companiile românești vor pierde teren pentru că nu toată lumea va dori să lucreze cu ele și nu vor avea acces, poate, la cele mai bune servicii. Dar mai mult pentru că nu își dau business reciproc nu vor putea să crească.

Iar acest lucru este cel mai rău în business și din care toți vor avea de pierdut.