Noi râdem de cei care fac și vând eclere, clătite, plăcinte, ciorbe, cafea, dar ei susțin rezistența economiei românești

Spre surprinderea noastră, economia României și businessul din țara noastră au fost extrem de reziliente în ultimii patru ani, în ciuda faptului că lumea a fost lovită de o succesiune de crize: Covid, războiul din Ucraina, creșterea prețurilor la energie, învierea inflației, creșterea exponențială a dobânzilor și, nu în ultimul rând, schimbarea unor paradigme globale.

În ciuda acestor crize, economia României a înregistrat o creștere extrem de susținută, ajutată și de stabilitatea cursului valutar leu/euro, care nu s-a mișcat deloc de patru ani încoace.

Creșterea salariilor, creșterea pensiilor, intrările de bani din afară – și albi, și negri, și gri – au contribuit la creșterea consumului și la creșterea businessului local.

Când ne uităm de sus la economie, ne uităm după ceea ce fac companiile mari, ce fac multinaționalele, ce fac Petrom, Hidroelectrica, Dedeman, Altex etc. Prea puțin ne uităm la companiile mici, pentru simplul fapt că sunt firme mici, de care nu prea a auzit lumea în afară de familiile și cei apropiați micilor antreprenori.

Businessul din România este extrem de polarizat, primele 1.000 de companii, dintre care majoritatea sunt multinaționale, realizează jumătate din businessul din România. Restul de 900.000 de companii „se bat” pe ceea ce a rămas.

Microîntreprinderile, acele companii care au între zero și nouă salariați, încep să fie o cărămidă destul de rezistentă care susține economia. România are 830.000 de companii micro, dintre care 622.000 au o cifră de afaceri mai mare ca zero.

Conform unei analize a Ziarului Financiar, aceste microîntreprinderi realizează 12% din cifra de afaceri totală din economie, adică au realizat 309 miliarde de lei în 2022, cu un profit net de 82 de miliarde de lei, adică 31% din totalul profitului din businessul românesc. Este adevărat că au produs și 17 miliarde de lei pierderi, adică 40% din total, pe rezultatele din 2022. Dar când tragem linie, microîntreprinderile pun pe masă un profit net pur de 65 de miliarde de lei.

Dar cel mai important lucru este că aceste microîntreprinderi au 1.030.000 de angajați, adică 24% din totalul angajaților din companii.

Aceste microîntreprinderi, care încadrează între zero și nouă angajați, cu o cifră de afaceri maximă de 2 milioane de euro, sunt împrăștiate peste tot în țară, ceea ce mai echilibrează din businessul polarizat din România.

Conform unei analize a platformei BRIDGE-to-Information, rata medie de profit a acestor companii micro este de aproape 20%. Pe măsură ce firmele sunt mai mari, rata de profit scade: firmele mici au o rată de profit de 10%, firmele mjlocii au o rată de profit de 6,6%, iar companiile mari merg cu o rată a profitului de 5,7%.

Când vedem sau auzim de antreprenori care fac prăjituri, gemuri, care merg cu food-truckul la festivaluri, când ne ducem la o croitorie, când mergem la un frizer cu un singur scaun, ne gândim prea puțin că acolo este o afacere care ține economia, care ține o familie de antreprenori-fondatori și poate încă un angajat. Pentru noi, afaceri înseamnă ceea ce fac Țiriac, Dedeman, Altex, Daniel Dines, Copos, Șucu. Nu prea ne gândim că o afacere poate să fie un mic producător de eclere sau un gem de prune făcut la ceaun.

Dar aceste afaceri au ajuns să țină economia, mai ales când este vorba de cei un milion de angajați, fie că sunt chiar antreprenorii, de cele mai multe ori, fie că sunt niște angajați puri.

Aceste microîntreprinderi au răsărit după criza din 2008 în condiții economice vitrege.

Pentru că nu avea de unde altundeva să ia business, Banca Transilvania a intrat pe piața microîntreprinderilor după 2009/2010, atunci când micile afaceri nu și-au mai găsit finanțare la băncile cu acționari străini. A fost șansa Băncii Transilvania că a crezut în aceste microîntreprinderi. După câțiva ani, pe măsură ce condițiile din economie s-au îmbunătățit, pe acest segment au venit și celelalte bănci, pentru că aici dobânzile sunt mai mari, marjele sunt mai mari.

Aceste microîntreprinderi au fost susținute și prin programele guvernamentale care le-au oferit finanțare la început de drum, o finanțare gratuită sau cu un cost mult mai redus. Dar până la urmă acesta este și rolul statului, iar microîntreprinderile au întors înzecit aceste finanțări, fie guvernamentale, fie bancare.

Foarte puține dintre aceste microîntreprinderi vor ajunge afaceri mari, de brand, dar până la urmă acesta este rostul lor, de a susține economia și businessul tocmai prin faptul că sunt afaceri mici, mai ușor de făcut, cu bariere de intrare reduse, cu multă muncă, și care în final reușesc să facă vânzări, să facă angajări, să plătească taxe și impozite, să obțină profit și să asigure proprietarului, patronului, antreprenorului un anumit venit care, de cele mai multe ori, nu prea depășește un salariu mediu dintr-o multinațională.

Dacă am avea și mai multe microîntreprinderi, economia ar fi și mai rezistentă, s-ar angaja și mai mulți oameni, s-ar obține și mai multe taxe și impozite.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)