Nebunia unui om s-a transformat într-o industrie! Mii de români fac acum ceva ce acum zece ani părea o utopie!

Dacă-ți rupi un picior? Dacă răcești? Dacă vine ploaia? TU NU GÂNDEȘTI? Hai, renunță!

…Uite cât mai ai de urcat! Sigur te prinde noaptea, că disperarea te-a prins demult! Ei, ți-am spus? Ți-am spus că așa va fi? Normal! Normal! Deja ai ajuns la vorba mea, blestemi clipa în care te-ai apucat de trebșoara asta. Renunță odată, cât încă poți! Vine acum punctul de control. Gata, gata, ajungi acolo, spui că nu mai, că ți-a ajuns. Au ei grijă pe urmă. Trebuie doar să renunți. Atât. Să spui că nu mai poți. Și se termină totul.

…Uite, și ăsta a trecut pe lângă tine! Și ăsta! Și ăsta! Frate, zici că au motor. Și tu… Te târăști, nu alergi. Ești lamentabil. Chiar dacă termini concursul ăsta, o să fii ultimul. Ultimul, ultimul! Se vor uita toți la tine…

Ei, ce mai spui acum? Ai scăpat sticla în râpă, acum nu mai ai nici apă de băut, că n-ai vrut să renunți când puteai. Și ți-e o sete… Acum, suportă! Ți s-au rupt pantofii, de parcă nu era de ajuns că te băteau, să vezi ce rană o să ai la călcâi. Slabe șanse să te țină papucii până la final. Speri degeaba. O să fie rău, ai să vezi. Și răcești! Sigur răcești! La plămâni. Pe pariu!

Și doar ți-am spus să renunți…

Hai, că, totuși, mai ai puțin. Gata, gata, uite sosirea. Ultimul efort. Hai, hai, hai. Uf, ai trecut, ura! Ura! Ura… Ce frumoasă e medalia! Băi, e a ta, o meriți! Nici să țipi nu mai poți. Te-a luat cu tremur, au început să te doară toate, dar nu mai contează acum. Ai reușit, ai reușit! Vezi, ți-am spus eu mereu: nu există nu pot, bătrâne, există doar nu vreau! Acum ești cel mai tare, l-ai făcut și pe ăsta!“

Cititi mai multe pe www.prosport.ro