Munca grea, vremuri grele

Cu cat incepem ziua de lucru mai devreme, cu atat avem sanse mai mari s-o terminam mai tarziu, glumesc polonezii – sau cel putin aceia dintre ei care au cariere de aparat. In Vest, in schimb, daca lipseste disponibilitatea de a munci din greu, lipsesc si glumele, noteaza Newsweek, caci noul spectru al delocalizarii pare sa fie cea mai temuta problema pentru angajatii germani sau francezi, cu toate ca fenomenul exista inca din anii ‘90, ba chiar acum pare sa se fi redus, judecand dupa faptul ca investitiile straine directe in noile state membre ale UE sunt in scadere. Atent la oportunitatile electorale deschise de aceasta chestiune, premierul francez Jean-Pierre Raffarin a promis deja un miliard de euro pentru „batalia impotriva outsourcingului“. 

Premierul eston Juhan Parts a replicat cu ironie ca „e mai bine ca firmele sa stea in UE decat sa se mute in Asia“. Are dreptate: pe termen lung, asa-zisa amenintare est-europeana e cel mai bun lucru care putea sa li se intample firmelor din Vest, atata vreme cat le ajuta sa-si amelioreze competitivitatea si le scuteste sa se mute in India sau China.  In vara, cinci din statele central- si est-europene au pledat la Bruxelles pentru cresterea flexibilitatii timpului de munca in UE, argumentand ca directiva comunitara care limiteaza la 48 de ore saptamana de lucru le afecteaza productivitatea. Iar astfel de initiative sosite din Est se vor dovedi in timp benefice pentru economia occidentala, chiar daca acum par niste afronturi la adresa confortului acesteia. Vorba unui analist: daca extinderea UE n-ar fi existat, ar fi trebuit inventata.