Mulți spun că odată cu vârsta șansele la un job nou devin practic 0, dar el a învins sistemul. Cum a reușit un corporatist de 56 de ani să obțină un job după luni în care recrutorii îl respingeau fără drept de apel

Michael Shmarak avea 56 de ani și un CV impresionant din comunicare și PR, construit de la finalul anilor 1990, când disponibilizarea din 2023 i-a schimbat radical planurile de carieră. Fostul director de comunicare globală al unei companii de publicitate de renume internațional s-a trezit, la peste 50 de ani, într-o piață a muncii care îi respingea sistematic candidatura, uneori după șase runde de interviuri, fără niciun răspuns final. Povestea lui ilustrează o problemă tot mai vizibilă în economiile occidentale: dificultatea profesioniștilor peste 50 de ani de a reveni pe piața muncii cu normă întreagă, chiar și atunci când experiența lor tehnică rămâne relevantă, scrie Business Insider.

Contextul este unul cunoscut recrutorilor și analiștilor de resurse umane: condițiile economice incerte, dobânzile ridicate și adoptarea rapidă a inteligenței artificiale în procesele de recrutare sunt invocate frecvent ca justificări pentru reducerea angajărilor, în special pentru candidații cu vechime mare în carieră. Shmarak a trecut prin acest proces în repetate rânduri, ajungând, după propria mărturie, la un sentiment de eșec personal și lipsă de motivație, în ciuda unui parcurs profesional solid.

Soluția pe care a adoptat-o a fost repoziționarea strategică a propriei candidaturi. În loc să se axeze pe experiența acumulată, a decis să pună accent pe valoarea pe care o poate aduce în viitor. El descrie schimbarea de mentalitate ca fiind esențială.

 „În loc să repet că am 25 de ani de experiență, am început să explic ce pot oferi concret unei companii, de la mentorat la perspective strategice”, a declarat Shmarak.

Pentru a rămâne activ profesional, Shmarak a combinat mai multe surse de venit: consultanță pe proiecte, muncă part time în retail și un curs susținut anual la Universitatea Northwestern. Această abordare diversificată, pe care o numește strategia “bob and weave”, inspirată din jocul de dodgeball, presupune să nu te lași blocat de refuzuri succesive, ci să continui să te repoziționezi.

Munca în retail i-a adus, spune el, patru interviuri de angajare, prin relațiile formate direct cu clienții și colegii, în timp ce prezența activă pe rețele și pe platforma Substack i-a generat proiecte de consultanță și invitații la interviuri.

Impactul economic al acestui fenomen depășește cazurile individuale. Ghosting-ul din procesul de recrutare, adică lipsa oricărui răspuns după etape avansate de selecție, afectează tot mai mulți candidați cu experiență, generând costuri indirecte pentru companii sub forma unei reputații de angajator deteriorate și a pierderii unor profesioniști calificați care se reorientează spre activități independente.

Pentru economie, în ansamblu, fenomenul semnalează o subutilizare a capitalului uman senior, într-un moment în care lipsa de forță de muncă calificată rămâne o temă recurentă în multe sectoare.

Shmarak subliniază că nu și-a redus așteptările profesionale, ci le-a ajustat. El consideră vârsta un avantaj competitiv, nu un obstacol, argumentând că experiența acumulată de-a lungul deceniilor poate completa echipele formate din angajați mai tineri. Cazul său rămâne, pentru moment, o soluție individuală la o problemă structurală mai amplă, care ține de modul în care piețele muncii din economiile dezvoltate integrează sau exclud forța de muncă senior.