Ministerul Finanțelor forțează și dezechilibrează piața internă prin majorarea dobânzilor la lei și la euro pentru a strânge cât mai mulți bani ca să finanțeze guvernul și să plătească/refinanțeze datoriile. Cât să fie dobânda la credite, dacă guvernul plătește o dobândă de 7,6%-7,9% ca să ia bani?

În august 2024, când am citit știrea că un român, pe persoană fizică, a cumpărat titluri de stat Fidelis de 324 de milioane de lei, pe cinci ani, cu o dobândă de 7% pe an, fixă, neimpozabilă, am zis că a dat lovitura, mai ales că dobânzile păreau că sunt în scădere, iar BNR se pregătea să reducă dobânda de referință datorită scăderii inflației (de fapt a și redus-o în doi pași, de la 7% la 6,5%, dar s-a oprit).

În momentul în care îți asiguri o dobândă fixă mare, pe o perioadă lungă de timp, când se presupune că dobânzile vor fi mai mici, poți să spui că dai lovitura. Conform unei informații date de Gândul, cel care a cumpărat titluri de stat Fidelis de 324 de milioane de lei a fost Romeo Pomponiu, patronul rețelei de magazine Steilmann. 

În august 2024 nu mi-am închipuit că doar peste câteva luni, în decembrie, o dobândă de 7% va fi mică, pentru că piața monetară a luat o altă întorsătură după alegerile prezidențiale și parlamentare de la finalul lunii noiembrie. 

Ministerul Finanțelor a fost nevoit să majoreze dobânzile pentru a face rost de bani, având în vedere că rezultatul alegerilor prezidențiale a aruncat România „în aer“ prin apariția unui outsider cu o retorică suveranistă, populistă, iar riscul pentru România a crescut substanțial, ceea ce a făcut ca investitorii străini care cumpără titluri de stat românești, plus băncile cu acționariat străin de pe piața românească să facă doi-trei pași înapoi și să-și reducă expunerea și nivelul de achiziții de titluri de stat. 

Așa se face că în decembrie Ministerul Finanțelor a ridicat și dobânda plătită la titlurile de stat Fidelis pentru persoanele fizice  la 7,9% pe trei ani (7,9% pe an!!!) și la 7,6% pe cinci ani. În euro, Ministerul Finanțelor a plătit o dobândă de 5,75% pe an pe scadența de șapte ani și 3,75% pe an pe scadența de doi ani. Fidelis a atras în decembrie 2,6 miliarde de lei, în lei și valută. 

Acum, în ianuarie 2025, Ministerul Finanțelor tocmai a lansat emisiunea de titluri de stat Tezaur pentru persoanele fizice, unde oferă o dobândă de 7,8% pe an pe scadența de cinci ani, o dobândă de 7,5% pe an pe scadența de trei ani și o dobândă de 7% pe scadența de un an. 

Pe piața monetară interbancară, acolo unde se tranzacționează între bănci și între investitorii mari locali și străini titlurile de stat în lei emise anterior, randamentele (dobânda efectivă) au ajuns pe 9 ianuarie (ultimele date oferite de BNR) la 6,83% pe scadența de un an, 7,35% pe scadența de trei ani, 7,46% pe scadența de cinci ani și 7,61% pe scadența de zece ani. 

Dobânzile oferite de Ministerul Finanțelor sunt cu mult mai mari decât dobânzile pe care le oferă băncile: 

– Banca Transilvania, cea mai mare bancă, plătește la un an o dobândă de 5,2% la lei, la doi ani de 5,25%, iar la trei ani de 5,35%. La euro dobânzile oferite sunt între 1,75%-2,5% pe an, adică la jumătate față de cât oferă Finanțele;

– CEC Bank oferă o dobândă de 5,25% pe un an la lei, 5% pe doi ani și 5% pe trei ani. La euro, CEC Bank oferă dobâzi cuprinse între 2,35%-2,4%;

– BCR are la 12 luni/1 an o dobândă de 5% la lei, iar la euro de 1,5%;

– BRD oferă o dobândă la lei cuprinsă între 4-4,5% pe un an, 3,8% pe doi ani, 3,8% pe trei ani. La euro, dobânzile sunt între 1,15%-1,65% pe an.

Plus că, câștigul din aceste dobânzi este impozitat de stat cu un impozit de 10%. 

Ministerul Finanțelor, adică guvernul, are mare nevoie de bani și de aceea își permite să ofere aceste dobânzi, cu mult mai mari decât dobânzile oferite de bănci, care au mai puțină nevoie de bani având în vedere că depozitele constituite de clienți – atât persoane fizice, cât și companii – sunt mai mari decât creditele. 

Oricum, depozitele în lei atrase de bănci, cu dobânzi mai mici decât Ministerul Finanțelor, au avut anul trecut, până în noiembrie (ultimele date oferite de BNR), un ritm de creștere de 17,9% la nivelul populației, în timp ce creditele acordate populației au crescut cu numai 12,6%. La companii situația este inversă, creditele acordate până în noiembrie au avut un ritm de creștere de 10%, față de un ritm de creștere a depozitelor companiilor de 8,7%. Dar și la companii depozitele constituite de acestea (188 de miliarde de lei) sunt mai mari decât creditele acordate acestora (121 de miliarde de lei). 

Ministerul Finanțelor încă nu a anunțat necesarul de finanțare din acest an pentru deficitul bugetar curent și pentru refinanțarea datoriilor care ajung la scadență și care nu pot fi plătite, că nu sunt bani suficienți pentru că bugetul este pe deficit, așa că trebuie făcute altele noi, pentru a le putea plăti.

Conform primelor estimări, necesarul de finanțare pentru acest an al Ministerului Finanțelor/guvernului este cuprins între 250-350 de miliarde de lei, o sumă care trebuie împrumutată atât în lei, cât și în valută. 

Vineri, guvernul Ciolacu 2 tocmai a majorat plafonul de împrumuturi externe – MTN (Medium Terms Notes) – de la 75 de miliarde de euro, cât este acum (din care s-au tras 73,5 miliarde de euro), la 90 de miliarde de euro. În 2010, când a apărut acest program, plafonul de împrumuturi externe a fost de numai 7 miliarde de euro, deci în 15 ani a crescut de aproape 13 ori.

Ministerul Finanțelor a precizat că pentru anul acesta vrea să împrumute de pe piața externă 13 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că în lei ar fi 65 de miliarde de lei. 

Asta înseamnă că restul de bani până la 250-300 de miliarde de lei, necesar de finanțare, ar trebui să-i ia de pe piața internă și din fonduri europene. 

Ștefan Nanu, șeful Trezoreriei, va deveni săptămâna aceasta la Viena, la Euromoney – cea mai importantă conferință pentru investitorii din Europa Centrală și de Est, unul dintre cele mai căutate personaje pentru a da explicații investitorilor despre ceea ce se întâmplă în România, despre modul cum guvernul trebuie să se finanțeze, despre schimbările politice care se petrec în timp real în țară. România a ajuns cel mai important jucător pe piața de împrumuturi ale guvernului din Europa Centrală și de Est depășind chiar și Polonia, ceea ce înseamnă că interesul investitorilor străini care împrumută România, care împrumută guvernul, este major.

Pe lângă faptul că guvernul Ciolacu 1, dar și guvernul Ciucă, adică ultimii patru ani, au creat o foarte mare problemă internă prin deficitul bugetar creat și prin creșterea datoriei publice, acum guvernul Ciolacu 2 creează o mare problemă nu numai prin sumele pe care trebuie să le împrumute, ci și prin dobânzile oferite pentru a împrumuta acești bani. 

Când Ministerul Finanțelor/guvernul oferă o dobândă cu aproape 40-50% mai mult la lei și dublu la euro, este aproape imposibil să vedem o scădere a dobânzilor la lei la credite, pe care o cere economia, pe care o cer companiile și persoanele fizice. 

Când guvernul oferă o dobândă de 7,5-7,9% pe trei ani și o dobând de 7,6-7,8% pe cinci ani, ce dobândă la credite pot să ofere băncile?  Asta în condițiile în care guvernul se așteaptă să vândă băncilor de pe piața românească titluri de stat “fără număr, fără număr”, dacă investitorii străini nu mai vor să cumpere titluri de stat românești. 

Conform datelor BNR pe noiembrie pe sistem, băncile aveau o dobândă medie la depozite de 5,13%, iar la credite de 8,43%. În noiembrie 2023 dobânda medie la depozite era de 6,25%, iar la credite de 9,15%.

2025 va fi un an în care dobânzile mari la lei vor fi unul din mijloacele de apărare ale României pe piața financiară pentru a face guvernul, indiferent de numele lui, rost de bani, și nu puțini, și pentru a convinge investitorii străini care finanțează România să-și țină banii aici. Asta în condițiile în care și cursul valutar leu/euro ar rămâne stabil, o condiție pe care o pun investitorii.

Nimeni nu știe care va fi rezultatul alegerilor prezidențiale din mai, dar toată lumea, toți investitorii, atât cei interni cât și străini, sunt cu ochii pe România. 

E bine și frumos când aplaudăm ceea ce am vrea să auzim, când ieșim în stradă și ne cerem țara înapoi, dar la final totul ajunge la bani, la percepțiile de risc, la cât este dispus fiecare să împrumute guvernul, băncile, România.