Liderii coaliției de guvernare ar trebui să-și țină următoarea ședință în mijlocul angajaților unei fabrici care se închide: suntem în recesiune, dar dacă partidele de la guvernare se mai joacă mult de-a politica vom ajunge în criză economică mult mai repede decât ne așteptăm

Conform economiștilor și datelor statistice, România este în recesiune din 2024 dar nu știam noi, iar recesiunea de la finalul anului trecut  – trimestrul III și trimestrul IV pe minus – a fost doar confirmarea oficială a acestei situații.

După ce ar fi trecut efectul creșterii taxelor și a prețurilor, în frunte cu energia, economia și investițiile private ar fi trebuit să-și revină.

2026 ar fi trebuit să fie anul României, după cum spunea Ștefan Nanu, directorul Trezoreriei Statului și principalul responsabil de împrumuturile de pe piața externă și internă pe care trebuie să le facă Ministerul Finanțelor, care să asigure finanțarea deficitului și finanțarea României.

De la jumătatea anului 2026 inflația ar trebui să scadă de la peste 9% la 3-4%, odată cu scăderea inflației și BNR ar trebui să înceapă să scadă dobânzile, creșterea salariului minim ar trebui să ducă la o creștere a salariilor și revenirea puterii de cumpărare afectată puternic în ultimul an, scăderea deficitului bugetar ar trebui să mulțumească agențiile de rating și piețele financiare și să scadă riscul asociat României prin scăderea dobânzilor la care se împrumută Guvernul, îmbunătățirea indicatorilor macroeconomici – inflație, deficit bugetar, dobânzi – ar trebui să ducă la o relansare a investițiilor private și la o revenire a creșterii economice după doi ani de recesiune.

Nimic din toate acestea nu mai este valabil după declanșarea războiului din Iran, care s-a extins în toată regiunea Orientului Mijlociu și care are puterea să se extindă peste tot în lume, mai ales după închiderea strâmtorii Ormuz prin care lumea era aprovizionată cu petrol și gaze.

Creșterea prețului petrolului peste 100 de dolari pe baril și chiar la 200 de dolari pe baril după escaladarea conflictului va duce la noi creșteri de prețuri, la revenirea inflației, la afectarea businessurilor, la întoarcerea lumii occidentale din nou într-o situație de criză.

În România, revenirea inflației va anula câștigul obținut din creșterile de salarii din a doua parte a anului, așa că puterea de cumpărare va scădea în continuare, ceea ce va afecta consumul – deja se simte în toată economia scăderea consumului, începând de la marile rețele de retail și marile magazine până la cea mai mică shaormerie.

Scăderea consumului va afecta încasările la buget și economia în ansamblu pentru că investițiile nu au suficientă forță să înlocuiască consumul.

Cu încasări în scădere față de estimări, Guvernul nu are cum să reducă deficitul bugetar la 6,2% din PIB, conform celor aprobate în buget.

Creșterea economică de 1%, cât a fost prognozată în acest an dar înainte de izbucnirea războiului din Iran, nu cred că mai este valabilă, pentru că motoarele creșterii economice s-au gripat unul câte unul.

Ce se întâmplă în lume, unde totul a devenit o incertitudine și o volatilitate extrem de ridicată, va afecta investițiile private, care vor îngheța. Așa că nici nu se mai pune problema de noi angajări, ci chiar de restructurări de sus până jos.

În fiecare zi auzim cum în economia românească câte o companie străină închide capacități de producție și chiar închide fabrica cu totul. În auto, în IT, în domeniile expuse globalizării există o presiune teribilă și nimeni nu mai este sigur de jobul sau contractul lui.

Situația din economia românească nu este cea mai bună în acest moment, dar nici cea mai rea.

România mai poate să reziste: bugetul statului are bani pentru a trece următoarele luni pentru că Ministerul Finanțelor s-a împrumutat cu 4,7 miliard de euro exact înainte să izbucnească războiul din Iran; împrumuturile bilaterale, atât cu băncile mari locale cât și cu cele internaționale, acoperă împrumuturile prin licitație, unde Ministerul Finanțelor a respins dobânzile în creștere cerute de bănci; BNR are suficientă rezervă valutară pentru a calma presiunile pe cursul valutar leu/euro (de când a izbucnit războiul din Iran BNR vinde valută pentru a nu lăsa cursul să crească în această perioadă); sistemul bancar continuă să fie bine capitalizat și lichid; persoanele fizice și chiar companiile nu au expunere pe valută care să dea peste cap piața și România ca în criza din 2008/2009 salariile în valoare nominală încă nu s-au redus; marile companii, atât multinaționalele cât și companiile românești, au bani în conturi pentru a trece aceste vremuri.

Nimeni nu știe cum vor evolua lucrurile în Iran, în Orientul Mijlociu (și să nu uităm că există în continuare război în Ucraina), nici măcar Trump nu știe ce să facă mai departe și cum să iasă cu fața curată din Iran.

Problema este că dacă partidele de la guvernare continuă să se joace de-a politica, așa cum se joacă cu această guvernare și cu bugetul statului pe 2026, din recesiune ne vom trezi că intrăm în criză economică, criză financiară – creditorii își reduc expunerea pe România și nu ne mai împrumută -, criză politică – niciun partid nu vrea să se asocieze cu o scădere economică -, și criză socială – oamenii ies în stradă cerând altceva, iar acel altceva sau altcineva se va trezi în fața aceleiași situații economice și financiare.

Dacă cele patru partide care formează Guvernul – PSD, PNL, USR și UDMR – nu strâng acum rândurile și nu arată public acest lucru, criza este mai aproape de noi decât credem.

Situația geopolitică este mult prea tensionată pentru ca liderii politici de la putere să fie în opoziție toată ziua, așteptând ca economia să crească de la sine, companiile private să-și reia investițiile, iar salariile să crească din nou.

Problema este ca această recesiune și criză geopolitică să nu se extindă peste tot, pentru că nu prea mai avem cu ce să stingem focul.