Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Evoluția economiei României are asemănări cu modelul „tigrilor asiatici”. O creștere accelerată poate ascunde acumularea de dezechilibre care devin vizibile abia în momentul apariției unui șoc sau a unei crize

Evoluția economică a României are o serie de asemănări cu modelul „tigrilor asiatici”, ratele mari de creștere din trecut fiind asociate cu acumularea unor dezechilibre majore, ceea ce face necesare un nou de model de creștere, bazat pe reguli noi, arată o analiză realizată de Leonardo Badea, viceguvernator BNR. 

Țări precum Coreea de Sud, Thailanda sau Indonezia au înregistrat creșteri economice accelerate în anii ’80–’90 , susținute de investiții masive și exporturi dinamice, dar însoțite de fragilități care, ulterior, au fost catalizatorul crizei financiare asiatice din 1997. 

”Noul model de creștere al României trebuie să includă reguli care să nu mai permită ca, în timpul perioadelor de creștere economică amplă, deficitele bugetare și de cont curent să fie de nivel ridicat, creșterea salariilor să fie complet decuplată de creșterea productivității, iar creșterea pensiilor de cea a salariilor”.

Privind retrospectiv, de la momentul integrării în UE, PIB-ul pe  locuitor, exprimat la paritatea puterii de cumpărare (PPS), a crescut de la aproximativ 10.800 euro în 2007 la circa 31.000 euro în 2024, o triplare în decurs de 17 ani. În aceeași perioadă, media PIB pe locuitor în UE a crescut de la 24.700 euro la 39.700 euro. Prin urmare, România a avansat într-un ritm considerabil mai rapid decât media Uniunii, de la doar 44% din media UE în 2007 până la aproximativ 79% în 2024 (ceea ce ne plasează însă doar pe locul 18 între cele 27 de state membre).

”Această dinamică confirmă succesul procesului de convergență economică, dar totodată ridică întrebări privind sustenabilitatea modelului de creștere care a susținut această performanță. Așa cum arată și experiențele internaționale, inclusiv din Asia, o creștere accelerată poate ascunde acumularea de dezechilibre structurale, care devin vizibile abia în momentul apariției unui șoc sau a unei crize”, a explicat Leonardo Badea.

Comparativ, Bulgaria a pornit în 2005 de la un nivel foarte apropiat de cel al Românie, însă a crescut mai lent ajungând în 2024 la doar 66% din media europeană, dar fără dezechilibre atât de mari.

”Situația sa arată că, în anumite situații, un ritm de creștere mai moderat, dar însoțit de echilibre macroeconomice mai bune (ce rezultă uneori chiar și din constrângeri ce pot părea destul de severe), poate fi preferabil unei expansiuni rapide care generează vulnerabilități persistente”.

 În ceea ce privește datoria publică, conform  informațiilor disponibile în baza de date Ameco, costul cu dobânzile a crescut de la o pondere de 1% din PIB în 2019 la 1,4% în 2022, respectiv la 2,3% în 2024. Pentru 2025 și 2026, Ameco estimează o creștere a costului cu dobânzile la 2,6% din PIB în 2025, respectiv 2,8% din PIB în 2026.

”Așadar, chiar și în lipsa unei modificări semnificative a percepției față de risc, atunci când România va reuși atingerea țintei de deficit bugetar de 3% prevăzută în acordul de la Maastricht, aceasta ar fi probabil utilizată în cea mai mare parte pentru costul cu dobânzile, ceea ce ar impune ca cheltuielile să fie menținute aproximativ la nivelul veniturilor (deficitul primar să fie foarte redus)‘.

Leonardo Badea subliniază că în procesul de reducere graduală a deficitului bugetar este esențial un efort echilibrat, care să combine responsabil reducerea cheltuielilor publice cu măsuri de creștere a veniturilor fiscale.

”Pentru ca ajustarea să fie legitimă și sustenabilă, aceasta nu poate proteja disproporționat doar una dintre cele două componente ale bugetului – fie cheltuielile, fie veniturile. Altfel spus, fără o împărțire echitabilă a efortului, nu poate exista nici coeziune socială, nici sprijin public autentic pentru o corecție care se dorește durabilă”.