Lecturi de duminică. O dramă portugheză de familie

António Lobo Antunes, unul dintre cei mai importanți scriitori portughezi contemporani, se “joacă” în toate operele sale romanești cu stilul tradițional, cu narațiunea liniară și cu ordinea naturală a lucrurilor, perturbându-le, potrivit propriilor mărturisiri, printr-un exercițiu de “delir controlat”. Obișnuit să desacralizeze valorile societății portugheze și să judece, fără concesii, tabuurile morale ale lumii contemporane, Antunes continuă și în acest “roman” să demaște trivialitatea, meschinăria și ipocrizia.

Iar ecourile nu se opresc aici: găsim, în acest labirint de obsesii care este “Arhipelagul insomniei”, multe dintre personajele și temele precedentelor sale romane, îmbogățite, rafinate, cu un plus, parcă, de profunzime. Ne aflăm pe o moșie din zona Alentejo, unde asistăm la tragedia extincției unei familii, pe vremuri prosperă, și la un întreg cortegiu de eșecuri, determinate de lipsa dragostei și de însingurare.

António Lobo Antunes, “Arhipelagul insomniei”, Editura Humanitas Fiction, București, 2012