Din lac în puț: companiile care au plecat din Europa în SUA în căutare de subvenții grase și costuri mici au nimerit într-un moment când sindicatele obțin victorii în serie și sunt mai puternice ca oricând în ultimele decenii, iar valul de creșteri salariale se face tot mai mare. Companiile americane amenință că fug în Mexic și Canada

Printre companiile europene care s-au lăsat ispitite de subvențiile grase oferite pentru investiții verzi în eco­nomia americană de către guvernul SUA se numără marii constructori auto. Dar ce au primit pe mere s-ar putea să dea pe pere. Ascensiunea sindicatelor ameri­cane din industria auto și tenacitatea cu care acestea luptă și perturbă sectorul de câteva luni încoace au început să coste.

Și chiar dacă uriașii constructori de mașini cu fabrici în America au reușit să facă pași timizi spre înțelegeri cu sindicatele, situația arată tendințele noi din cea mai mare economie a lumii.

Stellantis, gigantul intercontinental creat prin fuziunea PSA Peugeot Citroën și Fiat Chrysler Automobiles, a anunțat în octombrie că a ales statul american Indiana pentru a construi alături de Samsung SDI o mare uzină de baterii pentru mașini electrice, o investiție de 3,2 mili­arde de dolari.

Proiectul era așteptat, dar nu se știa locația. Orașul ales este Kokomo, căruia îi spune acasă Shawn Fain, acum pu­ter­nicul președinte al uniunii sindicale United Auto Workers. Să fie o încercare de îmbunare a temutului sindicalist?

Sub conducerea lui Fain, United Auto Workers, cu 150.000 de membri, a sfidat tradiția acțiunilor sindicale din SUA și a pornit în septembrie greve concomitente împotriva celor trei mari constructori auto americani – Ford, General Motors și Chrysler (din Stellantis). Este prima astfel de acțiune din ultimele decenii.

Scopul grevelor este de a forța majorări de salarii. Fain a obținut de la Ford creșteri salariale record de 25% pentru circa 57.000 de angajați ai constructorului auto. Pentru Stellantis, greva de șase săptămâni a adus cos­turi de trei miliarde de euro re­prezentând venituri nerealizate. Cam cât cheltuie pe fabrica de baterii din Kokomoul lui Fain.

Stellantis a ajuns recent la un acord provi­zoriu cu United Auto Workers cu promisiunea de a majora salariul de bază cu 25% până în aprilie 2028, de a oferi salarii mai mari angaja­ților noi sau temporari și de a acorda diferite plăți care să amortizeze costurile mai mari cu traiul, potrivit Financial Times.

Dacă n-ar fi fost pierderile cauzate de grevă, compania ar fi putut sărbători. Venitu­rile din trimestrul trei au întrecut așteptările analiștilor, depășind 45 de miliarde de euro cu o creștere cu 7%.

Și General Motors a ajuns la un acord preliminar cu United Auto Workers, condițiile fiind asemănătoare cu cele obținute de ceilalți constructori auto. De remarcat ar fi bonusuri ex­cepționale acordate angajaților care ies la pen­sie, spun surse apropiate discuțiilor. Un anunț al GM evaluează costurile cauzate de gre­vă la 200 de milioane de dolari pe săptămână.

Pentru Ford, pierderile din cele șase săptă­mâni de dispute s-ar ridica la 1,3 miliarde dolari. În ceea ce-i privește pe cei trei mari constructori auto, teama este că prețul plătit pentru liniștirea greviștilor le-ar putea reduce productivitatea fabricilor în comparație cu cea a uzinelor nesindicalizate ale Honda, Toyota și Tesla. Însă victoria obținută de United Auto Workers ar putea fi un exemplu pentru mulți alții.

În SUA și-au anunțat investiții noi sau extinderea unora vechi companii europene precum Volkswagen și BMW din Germania, grupul de energie italian Enel și producătorul norvegian de baterii Freyr. Iar ele fac aceste lucruri când muncitorii americani obțin majorări salariale record mulțumită unor greve strategice și victorii uimitoare.

Este un moment în care balanța de putere se schimbă dinspre companii spre angajații lor, când sindicatele sunt în ofensivă, nu în defen­sivă, cum au fost în ultimele decenii, și câștigă dispute, după cum scrie Bloomberg. Victoriile United Auto Workers sunt uimitoare, dar nu sunt singurele pe acest front. Anul acesta, sindi­catele americane au obținut pentru membrii lor creșteri salariale medii de 6,6%, cel mai mare salt din ultimele trei decenii.

Victoriile ar putea reprezenta un punct de cotitură, de revenire, pentru tot ce înseamnă sindicat în SUA. Încurajați de profiturile record ale companiilor și de costul traiului în creștere, șoferii de la UPS, scenariștii de la Hollywood, muncitorii feroviari și din sectorul auto, angajați din sănătate și alții au cerut ceea ce mulți au considerat imposibil de obținut. Folosind tactici noi și profitând de oferta redusă de forță de muncă au câștigat rând pe rând.

Noile acorduri reprezintă o mică parte din piața muncii din SUA, dar creează teamă la alte companii. Spre exemplu, executivii de la FedEx s-au arătat în particular îngrijorați că majorările salariale câștigate de angajații de la UPS, de ele beneficiind mai ales manipulatorii part-time, vor face mai dificile recrutările. Așa cum companiile europene au șantajat guvernele din UE avertizând că dacă nu le sunt reduse costurile își vor transfera producția în țări unde primesc subvenții mari sau unde beneficiază de forță de muncă și energie ieftine, așa și companiile cu activitate în SUA amenință acum că și-ar putea muta o parte din fabrici în Mexic, Canada sau peste ocean.

Valul de victorii ale sindicatelor s-a dezlănțuit la sfârșitul anului trecut, când peste 100.000 de muncitori de la căile ferate au amenințat că întrerup lucrul pentru prima dată în ultimele decenii. Dacă ar fi făcut așa, economia ar fi fost paralizată, pierderile ridicându-se la miliarde de dolari. N-ar fi fost exclusă nici recesiunea. Greva a fost evitată când Congresul a forțat sindicatele să accepte un acord, chiar dacă o parte din salariați au respins noul contract pentru a obține mai multe zile de concediu medical.

Cu toate acestea, inițiativa muncitorilor feroviari a stârnit teamă. Astfel, ei au primit creșteri de salarii de 24%, bonusuri de 5.000 de euro în cinci ani și reguli noi pentru concediu neîntrerupt. Important este că aprobarea publică pentru sindicatele americane a urcat în 2022 la cel mai ridicat nivel din ultimii 57 de ani. Între timp, indicatorul a scăzut ușor. Dar cea mai mare parte a americanilor încă simpatizează cu greviștii, a găsit un sondaj Gallup.