Iulian Anghel, ZF: Leul cu breton și de ce să nu-l umilim pe Vladimir Putin

Niște îngrijitori de la un parc zoo din China sunt anchetați pentru că ar fi tuns un leu și i-au făcut breton. Știrea care poate amuza și fotografia cu leul “coafat” este pe toate rețele sociale, cu o simpla căutare o găsiți pe YouTube. “Trebuia să-i facă permanent” râde cineva pe o rețea de socializare.

Și, neavând ce vorbi mari sofisticăreli,  râdeam și eu cu un prieten de tunsul cu breton pentru că mama mă tundea, când eram mic, doar “zero în spate și în față cu breton”. Și râdeam și eu cu prietenul meu: “Ai văzut leul cu breton?” Rade un pic el, apoi se oprește: “Dar stai așa, leul nu a zis nimic?”

Am ridicat din umeri pentru că nu vorbisem cu leul ca să știu dacă i-a plăcut sau nu noua frizură. M-am tot gândit apoi: chiar așa, cum tunzi un leu, cu breton?

Când oamenii sunt ținuți în cuști, de la naștere, ei cred că aceasta este starea naturală a ființei lor. Pentru că ei nu au cunoscut altceva decât sclavia. Poate nu le place când sunt tunși cu breton, dar ei nu știu că se poate și altfel.

Când am cititi „Fenomenologia spiritului” a lui Hegel – predat și azi pe larg în școlile de filosofie – , am rămas înmărmurit. El susține, nici mai mult nici mai puțin, că unii s-au născut sclavi și alții stăpâni și nu pentru că s-ar fi născut din familii de sclavi sau de stăpâni, ci s-au născut așa de la începutul lumilor. Hegel este, cred unii istorici, o temelie a nazismului care, pe urmele lui, a susținut că există „popoare superioare” și „popoare inferioare”. Primele sunt „stăpânii”, cele din urmă „sclavii”. Așa că popoarele din urmă, fie trebuie eliminate, fie trebuie puse la jug. Ce diferență imensă de judecată față de Rousseau care scrie că, la început, toți am fost egali. Și-l amintesc aici pentru că, dacă Hegel ar fi o piatră de temelie a nazismului, Rousseau este o piatră de temelie a comunismului.

Dar Hegel mai zice ceva. El susține că toată această luptă dintre stăpân și sclav s-a încheiat odată cu Revoluția Franceză.

Faptul că doi filosofi sunt la temelia a două regimuri criminale arată cât de puternice sunt cuvintele.

Este greu de suportat, prin urmare, să asculți un președinte al Franței (Macron) care spune senin că Rusia – care, sub Vladimir Putin, a ajuns un stat nazist –  „nu trebuie umilită” în războiul din Ucraina. Cum adică? Rusia este agresorul. Există o literatură de specialitate ce spune că „marile puteri” nu trebuie umilite pentru că devin și mai agresive. Dar ce pot face țările care descoperă că există o lume și dincolo de cușcă? Este cazul Ucrainei.

Îmi place Rilke și citez una din poeziile lui. Scrie el despre o panteră închisă într-o cușcă:

“Privirea ei de gratii atâta s-a lovit,

Încât în ea nimic nu mai păstrează.

Și parcă mii de gratii tot trec necontenit

Și după gratii lumea încetează.

Al pașilor puternic mers mărunt

Ce-ntr-un minuscul cerc se învârtește,

E ca un dans al forței în jurul unui punct

În care-o amețită voință s-odihnește.

Dar valul ochiului, din când în când, se-nalță.

O imagine pătrunde,

Prin liniștea-ncordată a trupului trecând,

Și piere-n golulul inimii profunde.”

De-a lungul istoriei lor, ucrainenii au fost ba în cușca Lituaniei, ba în cușca Poloniei, ba în cea a Rusiei. Ei bine, Ucraina a înțeles acum că există o viață și dincolo de gratii. Și nu mai vrea să fie tunsă cu breton. Poți tunde cu breton un leu aflat într-o cușcă, dar nu poți s-o faci cu un leu dintr-o savană, dacă nu-l omori mai întâi. Aceasta este diferența dintre sclavie și libertate.

Și să vii tu, marele Macron, mare moștenitor al Revoluției Franceze, și să spui că “Rusia nu trebuie umilită” – în vreme ce Rusia omoară și distruge mii de vieți în Ucraina, nenorocește milioane de destine –  este o mizerie.