Iulian Anghel, ZF: Ce minune e sa iubesti

Substantivul “mare” vine din latina, dar adjectivul “mare” este de origine slava. Substantivul “tata” este latin, dar mama, desi latin, a intrat in limba romana prin intermediul slavonei. “Baba” (bunica) este intrat in limba prin intermediul limbilor slave, cel mai probabil al limbii ruse, si toate mancarurile noastre „traditionale” – de la sarmale la baclavale – au nume turcesti.

O treime din fondul nostru national de cuvinte este de origine franceza – a existat in vremea pasoptistilor un imens efort de latinizare a limbii romane si lor trebuie sa le multumim pentru ceea ce suntem azi.

Am vorbit, in vreme, latina “vulgara” – sensul de azi nu mai este cel de atunci. Limba romana este construita, in parte – sintaxa ei – pe stuctura latinei vulgare, adica limba a poporului. „Vulgul” era poporul de odinioara, poporul dispretuit de cei bogati. Dar „Vulgata” este prima versiune a Blibliei, in latina „vulgului”. Este cea deschisa in autobuz, azi, sau in metrou, nu exista o alta traducere pe aici.

Sunt atatea feluri de a iubi. Nu trebuie a ne necajim fara rost. Nu trebuie sa ne necajim de “romgleza” de azi si nici de copii plecati peste zari. Toate drumurile duc la Roma.

Intotdeauna a fost asa.

Stiti de la scoala, nu? Potrivit puristilor, ar fi trebuit sa zicem azi “gat-legau” in loc de cravata si “nas-stergau” in loc de batista. Deh.. Cati din voi stiti ca limba oficiala a Angliei a fost, vreme de vrei 300 de ani franceza? Si ca engleza de azi are la baza franceza de ieri? Ce s-ar face copiii vostri fara engleza, azi?