Investitor român în SUA: „România poate deveni un centru european de afaceri”

Înainte de boom-ul imobiliar 2006-2008, Marian Dușan a construit unele dintre cele mai cunoscute clădiri tip „oțel și sticlă”, cum ar fi Blocul Connex (actualul City Business Center), toate showroom-urile auto Peugeot sau sediul Renault Dacia. Compania sa a construit, de asemenea, și primul magazin IKEA din București.

În decembrie 2007, și-a vândut compania de construcții metalice, iar la începutul anului 2008 – presimțind că va veni criza imobiliară – s-a retras din toate businessurile, însă a rămas activ în mediul de afaceri din România prin organizarea Asociației Romanian Business Accelerator. Asociație care aducea laolaltă investitori și beneficiari, prin workshop-uri tematice, cu rolul de a impulsiona relațiile de afaceri în special din domeniul construcțiilor, într-o perioadă (2011-2014) în care criza imobiliară era în toi.

La un moment dat, după acest episod, a părăsit România și s-a stabilit împreună cu familia în Statele Unite ale Americii. În prezent, este unul dintre principalii intermediari și dezvoltatori de pe efeverscenta piață imobiliară Miami Beach, unde – știm cu toții, cel puțin din filme – se tranzacționează unele dintre cele mai luxoase resorturi, vile și apartamente din lume.

Revenind, Marian Dușan este un român din Arad care a știut să fructifice oportunitățile vremii. A acordat un interviu pentru MEDIAFAX și redăm, în continuare, dialogul nostru.

– De unde a venit pasiunea pentru construcțiile care pe dinafară se văd ca fiind doar din oțel și sticlă?

– Să spunem că a fost dragoste la prima vedere. În perioada în care am demarat afacerea, România nu era obișnuită cu acest tip de construcții. Am fost unul dintre pionierii acestui domeniu și mi-a plăcut să dezvolt astfel de proiecte imobiliare.

– Cum ați făcut primii bani?

– Am fost educat de mic de către tatăl meu să-mi câștig banii singur, lucrând pentru mine. Așa că la 18 ani am înființat prima mea firmă în București, pe când nici nu cunoșteam prea bine Capitala, eu venind din zona Aradului. Firma avea ca obiect de activitate comerțul, iar prima tranzacție de succes a fost făcută cu anvelope și acumulatori auto, în 1998. Pentru mine a fost o mare realizare. Cam după 4 ani, de la acel moment, am descoperit construcțiile metalice.

– Ce profesori/arhitecți v-au îndrumat pașii în carieră?

– Eu nu sunt de meserie arhitect sau inginer, deci nu putem vorbi despre un mentorat în acest sens. Însă un arhitect căruia îi port un deosebit respect este domnul profesor Dragomir.

– Cum au fost primite în România proiectele imobiliare „oțel și sticlă”?

– La începutul anilor 2000, când vorbeam despre construcții din oțel și sticlă, lumea ne privea cu destul de multă reticență, iar la primăria generală sau la cele de sector ale Capitalei era o „ceață” totală, pentru că nimeni nu mai făcuse așa ceva în București. A trebuit să înfrângem anumite inerții în această zonă și să prezentăm avantajele unor astfel de proiecte. Era clar că Bucureștiul avea nevoie de asemenea proiecte. În cele din urmă, am reușit…

– Acolo, în SUA, sunteți mai mult constructor, sau mai mult intermediar imobiliar?

– Pentru a avea succes, mi-am dat seama că este nevoie de un mix. Eu dețin o companie de brokeraj imobiliar, dar și o companie de dezvoltare imobiliară.

– Cum a fost, pe scurt, povestea investiției Saint Gobain, de la Călărași?

– Îmi face o mare plăcere să vorbesc despre această poveste, o consider ca fiind una de mare succes. Îmi aduc aminte și acum cu emoție de prima întâlnire cu reprezentantul Saint Gobain Paris, care a venit în Călărași să caute locul unde unde urma să fie construită fabrica. Știam că avea de ales între România și Bulgaria, iar noi am reușit să-l convingem că este mai bine să facă fabrica la noi, în România, la Călărași.

– Cum ați simțit, în 2007-2008, că se va sparge bula imobiliară din România?

– Eram în vizită în New York, în 2007, și am observat, citind și presa și stând de vorbă cu mai mulți oameni de afaceri, că în America se instalase o profundă criză economică. Mi-am dat seama că mai devreme sau mai târziu efectele crizei vor fi resimțite și la noi, în România. M-am întors în țară și am avut o ședință cu echipa executivă în care am anunțat că mă voi retrage din afacere. La acel moment, compania avea semnate contracte pentru 3-6 ani în avans (acoperind practic toată capacitatea de producție), dar eu am decis că este un moment prielnic să mă retrag din businessul pe care îl conduceam de 7 ani. Compania era numărul unu pe piața construcțiilor metalice. Din momentul în care eu am decis să vând, întreaga procedură a durat 8 luni. Am vândut toate participațiile și am decis să mă „pensionez”. Pe atunci avem 28 de ani…

– După ce a venit criza, ați mai stat câțiva ani în țară, încercând să impulsionați cel puțin domeniul construcțiilor. Ce ați făcut concret în acest sens?

– M-am implicat discret, încercând să fiu un fel de catalizator pentru construcțiile metalice noi, având în vedere experiența mea în domeniu. Până în noiembrie 2008, lucrurile se mișcau, după care toată lumea vorbea doar de criză.

– Ce v-a determinat să plecați, până la urmă, din România?

– Sunt mai multe motive. Principalul argument a fost acela al vieții într-o societate care chiar funcționează. Vorbim despre un mediu competitiv social, fără limite în business și fără constrângeri, pe o piață mare, liberă. Aici nu vorbim despre șpagă, pile și relații… Aici, în SUA, antreprenorul este respectat și apreciat pentru că el aduce plusvaloare, își asumă riscuri și creează locuri de muncă. Doresc să îmi cresc copilul aici și să construiesc o companie globală. Sau de ce nu, poate chiar mai multe. Cred că atunci când gândești la scară mare trebuie să mergi într-un loc care să-ți ofere posibilități de creștere. „Țintește la Lună, dacă vrei să rămâi între stele”, spunea Les Brown.

– În SUA, ați început cu domeniul CSR („Corporate Social Responsibility”), caritate, programe de finanțări pentru asistența socială etc. Ce rol au avut aceste proiecte de caritate în integrarea în comunitatea americană?

– CSR-ul este la mama lui acasă aici, dacă-mi permiteți această licență de exprimare. Toată lumea contribuie în societatea unde lucrează sau locuiește. Face parte din cultura locală. Din totalul câștigurilor, eu donez 10% lunar către copiii din România care au nevoi speciale. Am o listă de 1.200 de copii, cărora le trimit, prin rotație, diverse bunuri. Anul acesta mi-am propus să le trimit încălțăminte până de Crăciun. Orcine poate contrubui, dacă își dorește cu adevărat.

– Întorcându-ne la business, acum sunteți un intermediar important pe piața imobiliară din Miami Beach. Ce fel de proprietăți se tranzacționează pe o astfel de piață?

– În ultimii patru ani, în Miami s-au investit 39 de miliarde de dolari. Majoritatea cumpărătorilor sunt străini care investesc în proprietăți pentru ei și pentru copiii lor. Sunt convins că Miami va deveni un echivalent al pieței din Hong Kong în următorii 10-20 de ani. Sunt sunat aproape săptămânal de către parteneri din China, care vor să investească masiv în proiecte imobiliare, care au un return of investment (n.n. – rata de recuperare a investiției) de circa 8-10%. Zilnic, aproape 2.000 de familii se mută aici, în zona Miami Beach. Miami a devenit o capitală pentru America de Sud și un loc minunat, curat și sigur unde să lucrezi și unde să trăiești.

– Cu ce cifre lucrați (de exemplu, dolari/metru pătrat)? Probabil, sunt amețitoare față de cele din România…

– Prețul este diferit de la proiect la proiect. Acum sunt în construcție 185 de clădiri numai din categoria „towers” (a se înțelege turnuri sau „zgârie-nori”, cum li se mai spune în România). Deci, 185! Consider că este un moment bun de cumpărat proprietăți. Se închiriază cu un preț bun, care aduce un return of investment de 10%.

– Predomină vânzările/cumpărările sau închirierile?

– Compania DUSAN Real Estate reprezintă cumpărătorul fără să-i perceapă vreun comision. Clientul primește servicii de consultanță gratuită. Știu că în România se percep comisioane la tranzacția imobiliară atât de la vânzător, cât și de la cumpărător. Aici, noi oferim gratuit asistență cumpărătorului.

– Ce câștiguri ies în urma unor intermedieri ca acestea?

– Piața de aici este foarte mare, iar ca ordin de mărime am să vă dau un exemplu: numai în ultimele 6 luni s-au vândut proprietăți de 100.000.000 (o sută de milioane) de dolari, cu un comision de 5% încasat doar de la vânzător. Chiar în aceste zile, avem acum o casă la vânzare, cu vedere la ocean și plajă privată, la 27 de milioane de dolari. Sau un Penthouse în faimosul Tower FAENA House, la 18 milioane de dolari. Are inclusiv un pian Steinway cu coadă inclus in preț. Desigur, avem proprietăți care sunt și în jurul sumei de 300.000-1.000.000 de dolari. O altă vilă de vânzare are inclus în preț un yaht, valoarea totală fiind de 19 milioane de dolari. Vestea bună este că băncile locale dau credit investitorilor care acoperă până la 70% din valoarea proprietății. Cred cu tărie că Miami o să fie comparat, în curând, cu New York și cu Los Angeles.

– Revenind, poate că aveți unele trăiri nostalgice, dacă vă raportați la cum erați odată în România (sau în Arad) față de cum sunteți acum și ce faceți azi pe Miami Beach. Cum ați descrie o asftel de stare?

– S-a schimbat Aradul foarte mult, și asta în bine. Îmi este dor de Arad, îmi este dor de București, îmi este dor România. Dar deocamdată viața mea este aici la Miami.

– Aveți de gând să vă întoarceți în România, în sensul de a reveni cu toată familia și cu toate business-urile aici?

– Este posibil să mă întorc și chiar să investesc, dar și să fac politică atunci când va fi momentul oportun. Doresc să ajut antreprenorii și societatea din România cu ceea ce am dobândit aici, în SUA, și cine știe, poate să îmi implinesc un vis mai vechi – acela de a pune umărul la reconstrucția unei Românii moderne, pe un alt fundament, unul mai proactiv și mai dinamic. Cred cu tărie în țara mea și consider că poate deveni un centru european de afaceri care va aduce prosperitate pentru populație. Îi sfătuiesc pe antreprenorii români să viziteze țările mai avansate din punct de vedere economic. Avem foarte multe de învățat. Este important să ieșim din zona de confort și să încercăm să facem lucruri la scară mare, „out of the box”.

Eu aveam o viață foarte bună în România, dar am considerat că trebuie și că pot face mai mult. Și iata-mă la Miami. Am luat totul de la zero, iar lucrurile arată foarte bine aici. Îmi las adresa de mail, iar cei care consideră că le pot fi util cu un sfat, cu o idee, le răspund cu mare drag: marian@dusanrealestate.com. Vă asigur că sunt bine conectat la comunitatea de business de aici.