Industria berii, brand de țară

Un miros plăcut, dar ușor înțepător i-a întâmpinat pe cei care au umplut sala în care s-a desfășurat clubul Business MAGAZIN „Industria berii – brand de țară”. Aroma venea de la hameiul din sală – proaspăt cules și trimis înainte de evenimentul organizat pe 24 septembrie – tocmai din Târgu-Mureș, unul dintre puținele locuri în care se mai cultivă acest ingredient esențial din producția berii. Aceasta a fost însă doar una dintre informațiile care au reieșit din dezbaterea dedicată pieței berii.
Cu o istorie românească de câteva sute de ani, potențialul industriei berii pe plan local pare că încă nu și-a atins încă maximul. În prezent, piața berii din România este influențată de tendințe legate de forța de muncă, de creșterea veniturilor, de accesul oamenilor la informație, cât și de căutările lor de lucruri noi, care modelează domeniul înspre o cerere mai mare pentru brandurile premium. În acest nou context, poate industria locală a berii să câștige statutul de „brand de țară”?
Julia Leferman, director executiv  al Asociației Berarii României, a deschis discuția prin conturarea câtorva dintre punctele forte ale industriei pe care o reprezintă: de-a lungul istoriei de 15 ani a acesteia, fabricile de bere au fost modernizate, retehnologizate odată cu preluarea de către marile companii producătoare de bere – motiv pentru care „avem în prezent în România unele dintre cele mai moderne fabrici de bere din Europa”. 
De asemenea, avem deopotrivă o producție națională consistentă, cu peste 97% din berea care se consumă în România produsă local. „Producția locală înseamnă, desigur, și ingrediente locale, și forță de muncă locală. Potrivit studiilor derulate la nivelul asociației, industria berii generează în România peste 85.000 de locuri de muncă, atât direct, cât și indirect – mare parte din locurile muncă generate în sectoarele conexe se regăsesc în segmentul de retail, în sectorul de aprovizionare, în agricultură și în industria ospitalității.” Julia Leferman a mai subliniat importanța sectorului berii în dezvoltarea agriculturii României, în contextul în care aceasta preia materii prime precum orzul, orzoaica și hameiul în producția berii: „Există un potențial real de a crește ponderea acestor materii prime realizate local în producția internă de bere, ceea ce automat înseamnă și un impact pozitiv asupra locurilor de muncă pe care le generăm în domeniul agricol, aproximativ 10.000 la nivel național”.
Din punctul de vedere al activității și al contribuțiilor bugetare pe care sectorul berii le are în România, Julia Leferman observă că valoarea adăugată în economie ajunge până la peste 160 de milioane de euro anual, din care 40% se regăsesc în retail și aproximativ 7% în HoReCa. Veniturile la bugetul de stat depășesc și acestea jumătate de miliard de euro, ponderea cea mai mare a acestor venituri fiind reprezentantă de cota TVA (cu aproximativ 53% din această sumă colectată la bugetul de stat sub formă de TVA); 28% o reprezintă ponderea accizelor încasate din bere – sectorul berii fiind unul 100% fiscalizat și care contribuie cu peste 60% din acciza pe care statul român o colectează din piața de alcool (diferența o reprezintă impozitul pe profit, impozitul pe salarii și contribuții sociale).
Lucian Ghinea, directorul general al Bergenbier, parte a grupului Molson Coors și președintele Asociației Berarii României, a observat că, de-a lungul a 15 ani de istorie a industriei berii, sunt trei perioade care s-au evidențiat în evoluția acesteia: perioada de până în 2007-2008, când aceasta a avut un avânt fantastic, cu un  consum anual de 100 l/capita, apoi a urmat perioada de recesiune, până în 2012, urmată de o revenire cu o oarecare frână în 2013, când sectorul s-a confruntat cu creșterea accizei de 10% peste noapte. „De atunci vedem o creștere extrem de moderată a pieței berii în consum, în volum, vedem o creștere în valoare, nu atât în cantitate. Chiar dacă PIB-ul României are o evoluție foarte bună în ultimii 4-5 ani, pe piața berii, în același interval de timp, abia se trece în zona pozitivă, suntem în zona de creștere de low single digit, cu procente de creștere de 1-2%; așadar, nu avem sărbătoare în ceea ce privește consumul de bere volumic.”
Lucian Ghinea a mai constatat că există o diversificare a produselor oferite în piață de către toți producătorii, o tendință de premiumizare, dar și o prezență din ce în ce mai mare a producătorilor craft în această industrie, care aduc un element de noutate și diversitate în bere.
În ceea ce privește investițiile, el spune că de-a lungul a 15 ani de istorie a industriei locale a berii circa 1,5 miliarde de euro au fost investiți în capacități de producție, în modernizare. „Este o industrie unde calitatea este indiscutabilă și către această direcție au mers și investițiile, apoi, normal, acestea au fost direcționate către dezvoltarea durabilă a industriei, în sensul eficientizării consumului de apă în producția de bere, în limitarea amprentei de CO2; acordăm o atenție din ce în ce mai mult economiei circulare, folosirii ambalajelor reutilizabile – industria berii cred că este în avanpost în tot ceea ce privește dezvoltarea economiei.” 
Din punctul de vedere al lui Lucian Ghinea, pentru industria berii urmează o perioadă pe care ar numi-o plină de provocări din perspectiva datelor demografice.  „Ce ne-ar trebui ca să avem un consum mai mare de bere? Datele demografice nu ne ajută: în ultimii ani, un număr mare de concetățeni de-ai noștri au plecat în Europa, astfel că sunt milioane de români care acum creează valoare adăugată și contribuie la dezvoltarea economiilor din alte țări și consumă bere din alte țări, am fi vrut să îi avem în țară, să contribuie la creșterea economică din România.” El speră de asemenea la o predictibilitate în partea fiscală și în partea legislativă: „Ar fi bine ca măcar din acest punct de vedere să nu avem surprize, să nu ne facem singuri probleme aici local, în țară, adăugate problemei legate de plecarea foarte multor concetățeni de-ai noștri din țară”. Problema demografiei se reflectă însă și în forța de muncă din acest sector – la fel ca în majoritatea industriilor din România. „Avem probleme mari să angajăm la orice nivel oameni în companii – nu doar noi, ci și furnizorii noștri, nu reușim să angajăm oameni, nu găsim – nu se mai pune problema de salariu, pur și simplu nu îi găsim; și în zona de consum, acei oameni nu se regăsesc, să chemăm înapoi 4 milioane de români ar fi frumos, dar nu cred că este fezabil”, spune Lucian Ghinea.

Cum se vede industria locală a berii de la bruxelles?
„România este în top 10 când vine vorba despre producția de bere din Europa – este în top 10 când vine vorba despre consumul de bere în Europa și este în top 5 în consumul per capita. Când mă uit la cei 29 de membri ai Brewers of Europe, România are un loc înalt”, descrie modul în care este privită de la Bruxelles piața românească a berii Pier Olivier Bergeron, secretar general al Asociației Berarii Europei (Brewers of Europe), care reprezintă interesele industriei berii la Bruxelles în relația cu instituțiile UE. 
„Provocările europene sunt la fel ca în România – când ești un sector care produce ceva de calitate, cum este berea, ce ai vrea să primești în schimb pentru investiția pe care o faci în calitate, în satisfacția consumatorilor, este un minim de stabilitate economică”, subliniază Bergeron. Din punctul lui de vedere, stabilitatea se traduce și printr-o taxare corectă. „Nu am auzit niciun producător să se plângă de faptul că ei ar contribui la stat prin taxare, ce aud – și cred că este perfect justificat – este că nu poți să fii luat prin surprindere, în special atunci când contribui sincer și masiv la bugetul statului.”
De asemenea, el mai atrage atenția asupra unui element care ține de corectitudine: „Berarii din Europa, inclusiv cei din România, și-au luat angajamentul voluntar de a-i informa pe consumatori care sunt ingredientele din berea lor. Următorul pas logic ar trebui să fie ca toate băuturile să facă la fel, asta ar crea corectitudine”. Totodată, o altă provocare se leagă de posibilele limitări ale exporturilor: „Dacă trebuie să exporți, ai nevoie de condițiile corecte, nu te poți confrunta cu bariere legate de schimburile comerciale, există oameni cărora le place în prezent să vorbească despre acestea, dar din perspectivă europeană misiunea noastră este să depășim aceste bariere.” Nu în ultimul rând, o altă provocare a industriei se leagă de sustenabilitate: „Sectorul berii este în frunte când vine vorba despre managementul sustenabilității legate de mediu. Dar pentru a rămâne așa, trebuie să fii tratat corect, cred că din punctul de vedere al reglementărilor există de asemenea nevoia corectitudinii, cred că berarii sunt operatori economici foarte responsabili, dar există limite când vine vorba despre cântărirea responsabilității unui singur sector, responsabilitatea trebuie să fie împărțită”.

„Ultimii mohicani” în furnizarea materiei prime pentru berii locali
„Dacă până în anii 2000 în România nu se aducea un gram de hamei din afară, iar cu 2.700 de hectare era asigurat necesarul de hamei pentru berea din România, presupun că acum suntem undeva sub 10% din ceea ce reușim să furnizăm producătorilor de bere din țară”, a subliniat în cadrul dezbaterii Akos Mora, care reprezintă Asociația Producătorilor de Hamei din România.
Unul dintre motive se leagă de infrastructura fizică pentru realizarea acestui tip de cultură: „Trebuie să ai o structură care să urce hameiul până la 7-8 metri înălțime. Această infrastructură este extrem de scump de realizat, de aceea, după Revoluție nu s-a mai făcut nimic nou și am fost suficient de neîndemânatici să nu păstrăm ceea ce am avut ca moștenire de dinainte de 1989. Nicio țară care și-a distrus infrastructura de hamei nu a reușit să o mai refacă”. Oferă ca exemplu Ungaria, care, potrivit lui, a fost înaintea noastră în distrugerea acestei industrii; în prezent însă, derulează programe de încurajare a  cultivării hameiului, în sensul în care ministerul echivalent celui al agriculturii din Ungaria oferă sprijin pentru înființarea culturii de hamei, legat de crearea de infrastructură pe câmp, pe teren. Pe lângă această infrastructură, este nevoie și de ferme, de mașini de cules hamei, de uscătoare și alte echipamente. Hameiul este, de asemenea, un mare consumator de forță de muncă umană, cu o etapă a cultivării, de îndrumare, care nu se face decât manual, în toată lumea, fie că vorbim despre Germania, Cehia sau Statele Unite. Akos Mora mai observă că mare parte din infrastructura necesară culturii de hamei din perioada comunismului a fost distrusă: „Mare afacere a fost în perioada ’97-2000, că cei care au cumpărat ferme de hamei au tăiat stâlpii de metal din câmp și au vândut absolut totul la fier vechi”.
Potrivit lui, investiția necesară pentru realizarea infrastructurii pentru cultura unui hectar de hamei este cuprinsă între 25.000 și 30.000 de euro, exclusiv pe partea de câmp, la care se adaugă investiții în mașini de cules hamei, uscătoare etc. „Mai suntem patru mohicani, ultimii care mai sunt în acest domeniu, și din păcate nici legislația nu ne ajută, în sensul în care nici legile 1 din 2000 și 247 din 2005, care retrocedau terenurile, nu s-au respectat în spiritul lor, în sensul în care acolo unde aveai investiție în infrastructură, nu trebuia să pui în posesie cetățenii.” Un alt obstacol în cultivarea hameiului se leagă de fragmentarea suprafețelor de teren: „Avem situații în care pe o parcelă de 6-7 hectare avem peste 10 proprietari de terenuri cu 0 și ceva de hectare – dacă unul dintre ei nu îți arendează sau nu îți vinde terenul, tu nu ai cum să cultivi hameiul”.
În acest context, unul dintre obiec­ti­vele din prezent când vine vorba de producția de hamei este dublarea suprafeței cultivate. Mora este de părere că acesta ar putea fi atins dacă, din punct de vedere legislativ, ar fi amendată legea 17 din 2014, ce reglementează vânzarea terenurilor din extravilan. „Încercăm să introducem un drept de preempțiune a celor care avem investiție pe teren – investiția este, de multe ori, de 7-8 ori mai mare decât valoarea terenului. Din păcate, nici cel care are terenul, nici cel care are investiția nu se pot bucura din plin de dreptul de proprietate al fiecăruia. Suntem într-o situație juridică foarte complicată pe care încercăm să o rezolvăm în ceasul al 12-lea cu această amendare a legii.”
„Depindem în linie directă de berari, provocările noastre sunt puțin diferite de ale lor: când avem clienți și avem piață, nu avem infrastructură și practic ce încercăm să facem acum este să prezervăm, să menținem ce avem ca infrastructură”, spune Mora. Pe lista provocărilor sectorului se află și lipsa capacității de inovare: „Încercăm să facem câteva proiecte cu universitatea agronomică din Cluj – cu un partener client lucrăm la un soi nou de hamei, dar e departe de ce ar trebui să fie cercetarea în România”. El oferă ca exemplu modul în care se face cercetare în Germania: aceasta este semiprivată, fiind asigurată jumătate de stat, jumătate de sectorul privat, iar de ceva timp, noile soiuri produse sunt create exclusiv pentru fermierii germani. „Nu mai avem acces la cele mai bune și cele mai noi soiuri productive din punct de vedere al eficienței, nu neapărat al calității, iar nouă ne-ar plăcea să mișcăm lucrurile și în zona de cercetare din România – provocările sunt multe, dar cea mai importantă este a reuși să nu pierdem infrastructura existentă încă.”
Situația este similară și când vine vorba despre malț – un alt ingrediente esențial în producția de bere –, care 60% din materia primă necesară producției locale de bere, vine de la furnizori locali. „În România în prezent se află cea mai modernă fabrică din sud-estul Europei, probabil și cea mai mare din punctul de vedere al capacității. Pentru berarii români, fabricile de malț din România (mai există încă una în afară de cea pe care o reprezint) reprezintă acum cam 76% din necesarul local”, spune Ionuț Oprea, care este directorul general al Soufflet Malt România. Compania pe care o reprezintă a făcut recent o investiție de 30 de milioane de euro, în capacitățile de producție ale fabricii din Buzău. „Malțul este produs din orz, România este un mare exportator de orz și cumva intrigă faptul că nu avem suficient orz pentru a produce malț pentru bere.” Potrivit lui Oprea, anul 2019 a fost unul foarte dificil pentru producția orzului de bere, acesta fiind o recoltă destul de tehnică, unde fermierii trebuie să respecte o anumită tehnologie, iar în prezent circa 60% din necesarul producției de malț la fabrica din Buzău a putut fi asigurat de fermierii locali, acesta fiind un record negativ al ultimilor 7-8 ani (anterior era de 70%). Soufflet lucrează în mod direct cu fermerii, printr-o altă divizie a companiei, Soufflet Agro, prin care le furnizează semințe și servicii tehnice, plus garantarea că producția va fi preluată de companie, dar în anumiți parametri și anumite specificații necesare pentru a produce o bere bună, fiindcă pune accent în continuare pe calitate.
„Pentru industria malțului, principala provocare este de a găsi noi fermieri care să cultive orzul acesta pentru bere – aici avem nevoie de ajutor din partea Ministerului Agriculturii prin a subvenționa sau a găsi cumva o cale de a sprijini fermierii locali.” Potrivit lui, cultura orzului pentru malț este una dificilă, drept urmare, „30% din fermierii cu care lucrăm acum, anul viitor nu îi vom mai vedea”.

Cum consumă românii berea?
„Așa cum vedem noi lucrurile, berea are o importanță foarte mare în această piață a bunurilor de larg consum (FMCG), de 12% în valoare, vorbim despre aproximativ 14 milioane de hectolitri care trec prin retail și HoReCa”, observă Dan Matei, industry leader beverages and tobacco la Nielsen România. Valoarea pieței este de aproximativ 7 miliarde de lei, din care 1,4 miliarde de lei se duc ca TVA către stat. Dan Matei face o radiografie a pieței berii din pers­pectiva datelor adunate de Nielesn România: sectorul bunurilor de larg consum (FMCG) a înregistrat o creștere de 8,9%, partea de food cu 7,4%, băuturile alcoolice, cu 10%, iar cele non-alcoolice cu 12,6% și partea de non-food – tot ce înseamnă îngrijire corporală – a casei, a avut și aceasta o creștere de 10%. În ceea ce privește canalele de unde aceste bunuri sunt cumpărate, cel mai important canal este comerțul tradițional, cu o pondere de 42%, hipermarketurile nu au mai crescut atât de mult, în schimb canalul cel mai dinamic este cel de proximitate, unde avem o creștere de 26,2%.
Potrivit studiilor citate de el, există de asemenea o tendință de premiumizare, reflectată și în consumul de bere.  „Vedem o creștere a segmentului superpremium, în timp ce cel economy este în scădere, fenomenul este prezent în piață de aproximativ trei ani deja și această premiumizare se vede diferit de la o categorie la alta, în partea de food au apărut produse gluten free, bio, în partea de băuturi vedem o orientare către pet size-uri mai mici, pe lângă orientarea spre branduri mai scumpe, mai de calitate, beri speciale, craft.”
Când vine vorba de cumpărători și modul în care aceștia privesc categoria, potrivit unui studiu derulat de Nielsen, aproximativ 30% dintre cei care au vizitat magazinul au pus în coș și bere – dintre aceștia, două treimi au avut berea ca o cumpărare planificată. „Atunci când se gândesc să cumpere bere, 2/3 o pun pe lista de cumpărături și 40% dintre ei pun deja un brand pe lista de cumpărături. Desigur, mulți merg în magazin și acolo iau decizia de cumpărare, procentul acestora este foarte mare, aproximativ 60% dintre shopperii noștri intervievați ne-au spus acest lucru.” Aproximativ 40% din bere este vândută încă în mediul rural – aspect similar și cu structura populației. În ceea ce privește canalele de vânzare, comerțul tradițional rămâne în continuare foarte important, iar HoReCa reprezintă cam 25% din piața berii, în volume fiind undeva la 15-16%. Când vine vorba despre tipurile de ambalaje, a observat o evoluție: „Au fost anumite perioade în care, de exemplu, sticla avea o pondere foarte mare, era aproape jumătate din piață, în 2008-2009, imediat după ce a venit criza, am asistat la o creștere a vânzării berii la PET și mai bine zis a PET-urilor de dimensiune mare, acum, în ultimii 3-4 ani, vedem o reorientare către sticlă, o creștere foarte mare a produselor la can, dar și în interiorul PET-urilor vedem schimbări importante, au aprăut de mai multe dimensiuni, care mănâncă din cota de piață a PET-ului mare”.
Berea fără alcool, din ceea ce se măsoară de către Nielsen în HoreCa și Retail, în valoare, reprezintă acum aproximativ 5% din piața berii, iar specialitățile (brună, albă) reprezintă o mică parte din piață, încă 2%. „Ultimele tendințe din România și din alte state merg spre o diversificare a pieței și probabil acest trend va fi mult mai vizibil în anii următori.”

o industrie care merge mână-n mână cu industria berii
„Noi, turismul, cu industria berii, cred că am pune mult mai multe cărămizi împreună ca să creăm mai mult într-o piață ce ar aduce beneficii ambelor părți și, nu în ultimul rând, consumatorului final”, crede Călin Ile, președintele Federației Industriei Hoteliere din România și parte din comitetul organizațional UEFA Euro 2020. Din punctul lui de vedere, turismul în România este abia la început, iar cifrele înregistrate în această industrie, chiar dacă au fost în creștere în ultimii patru ani, sunt departe de potențial. „Vorbim de sub 3 milioane de turiști străini care vin anual în România, o cifră extrem de mică raportat la țările din jur și la ceea ce oferă această țară. Credem că tendința de creștere pe care o înregistrăm de patru ani va continua pentru cel puțin zece ani. Un punct de referință în industria turismului va fi cel în care vom atinge 10 milioane de turiști străini; văd posibil ca acest lucru să se întâmple în următorii cinci ani.”
Faptul că în ultima perioadă s-a găsit o prioritizare de către autorități a sectorului turismului a condus la creșterea rezultatelor în turism și, implicit, și a partenerilor care contribuie la dezvoltarea sectorului. „Să ajungem la 10 milioane de turiști nu se poate fără un efort comun, fără o politică publică serioasă; un deziderat pe care noi îl avem de ceva timp este extinderea sezonului turistic, care implicit ar aduce beneficii și industriei berii, dar în efortul de a extinde sezonul turistic nu ne-am unit. Se pot face aceste lucruri, dar trebuie să ne unim forțele”, spune el, adresându-se reprezentanților industriei berii. Un alt lucru care ar putea aduce plusuri sectorului este, potrivit lui Călin Ile, dezvoltarea sectorului festivalurilor: „Acestea aduc o creștere punctuală – dar nu doar o creștere, ci și o stare de bine”. La acest capitol, subliniază că există așteptări mari referitoare la Euro 2020. „Nu știu câți dintre dvs. știu că UEFA a lansat o posibilă organizare de zone dedicate fanilor pentru încă zece orașe din afara Bucureștiului; acestea ar putea organiza zone pentru vizionarea meciurilor, care creează evenimente în sine.” Cel mai mare cumpărător de bilete pentru 2020 din străinătate este piața Angliei –  spune el, referindu-se la rezultatele primei tranșe de vânzare de bilete. Per total, estimările comitetului organizațional UEFA Euro 2020 anticipează că la fiecare meci vor fi între 24.000 și 36.000 de turiști străini, care vor sta câteva zile în București și nu numai, în contextul în care ei promovează și alte destinații, ceea ce ar aduce creșteri pentru ambele sectoare.
„Cred că în scurt timp ponderile consumului de bere vor crește semnificativ și cu valori bune și aștept momentul când berea va deveni un motiv de a veni în România – unul dintre acele motive aș prefera să fie berea, nu acel clasic șablon, Dracula.” El sugerează că atât sectorul berii, cât și al turismului ar beneficia de proiecte precum un muzeu al berii, sau activități de turism industrial – de vizitare a fabricilor de bere, de pildă.
Anita Panait, care este director executiv al organizației patronale a hotelurilor și restaurantelor din România, HORA, observă o creștere a consumului de bere în sectorul restaurantelor. „Consumul de bere a înregistrat o creștere anuală – numai în grupul City Grill dacă ar fi să ne uităm, care este cel mai mare din țară, am înregistrat o creștere de 6% pe vânzarea de bere, vânzând undeva la 600.000 de litri anul trecut.” Panait este de părere că există mai mulți factori care au influențat această creștere, printre care nivelul educației pe această zonă – consumatorul este mai educat, mai deschis să testeze, să deguste; a apărut de puțin timp în acest sens și conceptul de beer pairing, care ajută la dezvoltarea consumului. Creșterea observată de ea este în special în București, unde există peste 6.000 de restaurante, baruri și cafenele, iar consumul de bere înregistrează cu siguranță un trend ascendent.

Lecția de consum de bere
Virgil Dumitrașcu, somelier de bere, este de acord că educarea consumatorului, dar și a jucătorilor pieței va avea un rol în creșterea industriei. El își începe discursul cu o anecdotă referitoare la profesia sa – „În 2002, când eu am câștigat concursul național de somelieri, m-am dus să înregistrez Asociația Somelierilor din România la sectorul 2. Mi s-a întocmit înregistrarea, am luat-o în plic și, coborând, ieșind din primărie, am vrut să văd dacă este totul în regulă – am avut o surpriză: scria Asociația Șomerilor din România.”
Așa era situația în 2000; ulterior lucrurile au evoluat, însă povestește că acum este în continuare privit cu scepticism când se prezintă: „Somelier de bere?”. La nivel internațional, există somelieri de apă, de tutun, de ceai – toate acestea derivând în meseria de somelier, care, în principal, s-a dezvoltat în zona viticulturii. În ultimii 20 de ani, datorită mișcărilor din gastronomie, fiecare segment în parte a primit un om dedicat pentru produsul lui, explică Dumitrașcu.
În ceea ce privește berea, el a explicat că aceasta se împarte în două mari categorii: Ale și Lager. Povestește că în 2015, când s-a întors în România de la Academia de Bere din Londra, a avut două proiecte cu doi producători din România și, timp de doi ani, de-a lungul a 15.000 de km, a pregătit 2.000 de oameni angajați în HoReCa. La momentul respectiv, procentajul celor care știau diferența între Ale și Lager a fost de 2,3%. „Pentru mine este un lucru extrem de important ca atunci când vinzi un produs să știi ce fel de produs vinzi. Dacă ospătarul știe cu privire la carne că vine din Argentina și alte detalii, la bere, din păcate, și în acest moment singura întrebare este: «Ce bere doriți?».” Anul viitor vom avea mulți vizitatori din Marea Britanie – iar berea este un univers în Marea Britanie – și imaginați-vă un client care va veni în restaurant și va spune: Give me a double boc sau «a double ipa» (sortimente de bere – n.red). Dumitrașcu este de părere că încă suferim în ceea ce privește educația berii în HoReCa, raportat la modul în care este obținută berea, la cum este posibil să vinzi o bere în asociere cu preparate culinare. „Dacă vă uitați pe Facebook, în fiecare săptămână există o vizită la o cramă de vin din România, în ultimii cinci ani, dar nu există nicio vizită la o fabrică de bere. Atunci întrebarea mea, ca om care lucrează în HoReCa, este cum putem să îi ajutăm pe acești vânzători finali ai produsului denumit bere astfel încât să știe ce să recomande la masă. Eu nu văd altfel decât făcându-se investiții în două direcții: aș sugera ca berarii să își specializeze oameni strict pe acest domeniu și să îi folosească în a educa; eu îmi doresc să fie 100 de somelieri de bere în România, dacă ar exista, cum sunt 1.400 de somelieri de vin, piața berii nu ar mai fi 12% din FMCG, ci ar sări de 20%. A doua direcție ar fi ca cei din industria hotelieră să fie mai deschiși și să organizeze și asocieri culinare între bere și mâncare”. Oferă ca exemplu o bere renumită din Irlanda care organiza „doar” trei sesiuni la Dublin de asociere între berea neagră și fructele de mare, iar biletul de intrare pentru o persoană era de 90 de lire: patru feluri de mâncare, aceeași bere. Biletele se vânduseră într-o seară. „Există în alte țări așa numitele Brewery Dining Halls, zone dedicate asocierii dintre bere și mâncare”, adaugă el.
Când vine vorba despre sfaturi practice de consum, el aduce în discuție paharul răcit în frigider, cu care este servită berea de cele mai multe ori pe timp de vară. „Urăsc să merg vara la mare, să comand un pahar de bere și să primesc paharul răcit din frigider; raportat la cele două tipuri de bere, unele sunt obținute la temperaturi scăzute și există niște drojdii de fermentație inferioară (dar nu calitativ, ci care lucrează la baza vasului de fermentație), iar berea Ale se obține la o temperatură mai ridicată, cu drojdii superioare (deasupra lichidului în vasul de fermentație).” Astfel, există și o mecanică de deservire la masa clientului. Lagerul este servit între 4 și 6 grade Celsius, iar Ale-ul între 8 și 12 grade Celsius. „Atunci întrebarea mea este: unde regăsesc eu, consumatorul final, calitățile organoleptice ale berii, când aceasta vine într-un pahar răcit?” Există riscul să credem că sortimentul respectiv de bere nu este ceea ce trebuie. „Nu cred că va exista în următorii 10 ani în România un beer bar în care să intri și să găsești pe peretele din spate – cum există în Belgia de exemplu stânga sus – Lager, dreapta – Ale.”
Dacă suntem atenți la anumite detalii și încercăm să le fixăm, în următorii ani berea va reprezenta mult mai mult din consum. „Nouă, românilor, ne place berea, dar trebuie să învățăm cum să o bem.” 

15 ani de măsuri pentru susținerea sectorului berii din România
Asociației Berarii României reprezintă interesele sectorului berii din România în relația cu autoritățile publice, cu consumatorul și, deopotrivă cu media în ceea ce privește comunicarea legată de bere. Aceasta a fost înființată în 2004, la inițiativa unui grup de producători de bere la care s-au adăugat, încă de la început, furnizorii de materie primă de pe piața locală, respectiv Soufflet Malt, cea mai mare mălțărie din România și Asociația Producătorilor de Hamei. Un an mai târziu de la înființare, asociația a adoptat Codul Comunicării Comerciale; acesta fiind primul sector din România care se autoreglmentează prin asumarea de către membrii asociației a unui astfel de cod. În 2008, Asociația Berarii României s-a alăturat asociației Brewers of Europe. În 2015, Asociația a inițiat un dialog structurat cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care și-a propus să identifice măsurile de sprijin pentru fermierii care cultivă orz, orzoaică și hamei astfel încât suprafețele cultivate cu aceste produse să crească.  2016 este anul în care au revizuit codul de comunicare comercială, pentru a limita și mai mult accesul minorilor la comunicarea de marketing legată de bere. Anul acesta a fost marcat de deținerea de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene, iar Asociația Berarii României a încheiat un parteneriat pentru susținerea evenimentelor organizate de Ministerul Afacerilor Externe. Recent, s-au alăturat unui demers organizat la nivel european prin care industria berii și-a luat un angajament voluntar de a eticheta până în anul 2022 informații privind ingredientele și conținutul caloric al berii puse la vânzare. În rândul campaniilor pe care asociația le derulează se numără „Alcoolul nu te face mare”,  prin care aceasta își asumă angajamentul de a contribui eficient la reducerea consumului de alcool în rândul minorilor, inițiată în 2006, precum și „Fără Alcool la volan” (relansată în 2018), în parteneriat cu Poliția Română.