Hibele democratiei

Originalitatea fundamentala a volumului “Viitorul libertatii” rezida, fara indoiala, in libertatea pe care si-o ia autorul – fost redactor-sef al revistei “Foreign Affairs” si actual editorialist la “Newsweek” – de a critica democratia si de a demistifica regimul democratic. Fareed Zakaria isi exprima regretul legat de faptul ca, in cadrul actualelor dezbateri de idei, sunt foarte putini cei care amintesc punctele negative ale democratiei. Dar triumful planetar al regimului in care guvernarea “este realizata in urma unor alegeri unde orice cetatean adult sa poata vota” nu trebuie sa-i impiedice pe intelectuali sa-si puna intrebari asupra unui fenomen a carui istorie ramane plina de derapaje.

Spre a ilustra aceste derive, Zakaria aminteste venirea la putere, in urma unor alegeri democratice, a politicienilor ultranationalisti, precum Karl Lueger la primaria din Viena in anul 1895 sau a lui Hitler in fruntea guvernului german, in 1933. Autorul nu face doar o trecere in revista a esecurilor din istoria democratiei, ci insista asupra problemelor din ziua de azi ale acestui tip de regim, pornind de la obsesia pentru popularitate a oamenilor politici, de la conditia actuala a partidelor (“cochilii goale care asteapta sa fie umplute de un lider popular”, a caror unica preocupare este colectarea de fonduri pentru marketing electoral) si ajungand la ponderea excesiva pe care au ajuns s-o capete sondajele de opinie sau la acapararea ingrijoratoare a vietii politice si sociale de catre diversele forme de lobby. “Politicile nu inceteaza sa faca pe placul lobby-urilor, sa sondeze electoratul, sa-si indoaie spinarea in fata grupurilor de interese si, fara incetare, sa colecteze fonduri”, afirma Zakaria.
Discordanta, chiar stridenta pe alocuri, cartea lui Zakaria este o meditatie de mare profunzime, pe care Samuel Huntington nu s-a sfiit s-o califice drept una “dintre cele mai importante lucrari privind tendintele politice globale care au aparut in ultimul deceniu”.

Fareed Zakaria
“Viitorul libertatii”,
Editura Polirom, IaSi, 2009

Aparitii noi

• Manual de supravietuire
  Nume: Andrei Pogojev. Numar: 1.418. In noiembrie 1942, detinutul cu numarul amintit a evadat, alaturi de alti 70 de soldati din Armata Rosie, din lagarul de la Auschwitz. Prezentul volum, autobiografic, infatiseaza povestea acestui supravietuitor, lupta sa cu privatiunile de tot felul, maniera in care a fost partas la cea mai incredibila evadare in masa dintre zidurile unul lagar nazist, consemnata vreodata de istorie. Inainte sa devina un simplu numar si un candidat la exterminare, Pogojev era unul dintre multii soldati ai unei Armate Rosii aflate pe atunci in deruta. Pe vremea cand trupele sovietice se retrageau, eroul nostru a fost capturat, alaturi de alti 20.000 de luptatori, adus in lagar si supus unui regim de detentie ale carui conditii umilitoare au fost la un pas sa-i infranga vointa de a supravietui. La fel de plina de interes este si ultima parte a volumului, care cuprinde descrierea evadarii si calatoria care a urmat, prin Carpati si Ucraina, pana la reunirea sa cu trupele Armatei Rosii.
  
  Andrei Pogojev
  “Evadare de la Auschwitz”,
  Meteor Press, Bucuresti, 2009

• Domnii Principatelor
  Lectura acestui dictionar ne ajuta sa ne nuantam imaginea trecutului, situand uneori in tabara invingatorilor nu doar pe cei care s-au remarcat pe campul de lupta, ci si pe cei care au stiut sa invinga obstacolele din calea progresului, care au stiut sa obtina prin diplomatie tot ce nu se putea prin lupte. Biografiile tuturor domnilor Tarii Romanesti si ai Moldovei, de la intemeiere pana la crearea statului national roman, deci de la inceput de secol XIV pana in 1866, constituie componenta principala a volumului. Nu mai putin interesante sunt insa elementele Anexei: precursorii din secolele XIII-XIV, tarii vlaho-bulgari, conducatorii Dobrogei din secolul al XIV-lea, statele medievale romanesti, provincii si teritorii romanesti in Evul Mediu. Si, mai ales, caimacamiile si locotenentele domnesti in perioadele de tron vacant si administratiile din timpul ocupatiilor straine – exercitate de oameni cu biografii total necunoscute pana acum publicului larg, unii dintre ei cu o personalitate absolut de admirat.
  
  Vasile Maculet (coordonator)
  “Dictionarul Domnilor Tarii Romanesti si ai Moldovei”, Editura Meronia, Bucuresti, 2009