Guvernul se bucură că are încă loc să se împrumute, dar nu se îngrijește de cine-i va plăti datoria

♦ Guvernul a făcut, în doar în primele cinci luni din 2024, o datorie nouă de 79 de miliarde de lei (15,7 mld. euro), ducând datoria publică la 52,6% din PIB. Nimeni din guvern nu se gândește să mai tempereze această creștere, măcar anticipând că cineva va trebui să o plătească.

De câte ori vine vorba despre datorie, guvernele de la București s-au uitat la alții: că ei de ce au datorii de 80-90% din PIB, iar noi suntem trași de urechi pentru o datorie de 40% din PIB? Că este loc de îndatorare și că nu moare nimeni dacă vom ajunge cu datoria la 60% din PIB că doar UE ne dă voie să avem o datorie de 60% din PIB. Că nu ne dă voie să avem un deficit bugetar de peste 3% din PIB (sursa datoriei este deficitul) a fost o problemă discutată așa, mai pe la colțuri. Iată însă că deficitele uriașe postpandemie (9,3% din PIB în 2020, 7,2% din PIB în 2021, 6,3% din PIB în 2022, 6,6% din PIB în 2023 și între 7 și 8% din PIB în acest an) a săltat datoria publică de la 35% din PIB în 2019 la 52,6% din PIB în primele cinci luni din 2024, o fandare de peste 17 puncte din PIB, în nici cinci ani de zile.

Creșterea datoriei nominale este însă vizibilă la Ministerul de Finanțe, în rapoartele privind execuția bugetară. Dacă în 2019, când datoria era de 35% din PIB, bugetul consolidat plătea dobânzi la datorie de 12 mld. lei (1,2% din PIB),  anul trecut a plătit dobânzi de  30,6 mld. lei (1,9% din PIB). Anul acesta a plătit, la șase luni, dobânzi de 17,6 mld. lei (1% din PIB-ul estimat) și va plătit, probabil, undeva la 35 mld. lei (7 mld. euro), echivalentul a cel puțin 2% din PIB, până la final de an. Și, pe măsură ce datoria va crește, povara rostogolirii ei (căci de rambursat nici nu poate fi vorba) se va simți puternic în buget. Pentru că una este să plătești dobânzi pentru datorie de 1,2% din PIB și alta e să plătești 4% ceea ce, privind nivelul de colectare la buget, ar însemna peste 10% din veniturile bugetare.

Răul principal vine din faptul că nimeni nu știe sau nu are curajul să oprească avansul deficitului bugetar. Iar piețele care finanțează acest deficit se uită la ce se întâmplă aici pentru că, până la urmă, este vorba de bani și, când este vorba de bani, cuțitele sunt scoase din carâmb și puse pe masă. BNR avertizează, în ultimul raport asupra inflației, că România plătește deja randamente peste cele plătite în regiune și, dacă gluma se îngroașă, va plăti și mai mult.

Datele Finanțelor arată că, la titlurile emise în acest an pe piața externă (șase la număr până acum), cuponul a fost între 5,87% și 6,37% pentru obligațiunile în dolari și 5,25% și 5,62% pentru cele în euro. Dar anul trecut și în 2022 Finanțele au vândut obligațiuni și cu randamente de  6,62% în euro (în 2022) și 7,62% în dolari (anul trecut). Dacă situația finanțelor țării se înrăutățește, investitorii vor cere randamente din ce în ce mai mari, iar statul român nu are ce face pentru că nu poate pune stop cheltuielilor, dintr-odată, și are nevoie de banii altora pentru a-și finanța deficitul.

Comentând promisiunea gu­vernului de a nu majora taxele pentru a reduce deficitul, Dan Bucșa, economist-șef pentru Europa Centrală și de Est al UniCredit Bank AG, Londra, a spus recent: „Dacă rămânem cu niște deficite gigantice, piețele vor începe să ne penalizeze. Pentru că trebuie să ne împrumutăm; cineva trebuie să ne dea banii ca să facem deficit. Lumea se uită să vadă ce venituri ai, în afară de Irlanda încasăm cam cel mai puțin din UE. Acum ne împrumutăm mai scump chiar și decât Serbia, avem cel mai mare cost de împrumut din UE.“

„Dacă va crește costul de împrumut al statului, va crește și costul dvs de împrumut. Nu doar statul va fi perceput ca riscant, ci și populația și firmele. Ar putea să fie mai urât, să încerce să își scoată banii. Dar acestea sunt alternativele: fie ne cresc impozitele, fie vom plăti mai mult pe împrumuturi“.