GURU AI CALITATII

Notiunea de management al calitatii, aparuta in perioada interbelica, se refera la metodele prin care toate activitatile necesare pentru proiectarea, dezvoltarea si lansarea unui produs sau serviciu sunt aduse la maxima eficienta in raport cu resursele companiei sau ale organizatiei. Dupa razboi, teoria a fost rafinata in special gratie a trei experti in domeniu.

W. Edwards Deming (1900-1993)

Este considerat fondatorul managementului calitatii. A contribuit decisiv la refacerea economiei japoneze dupa cel de-al doilea razboi mondial. Deming a definit 14 principii pe care se bazeaza cresterea calitatii produselor si a evidentiat rolul jucat de manageri in obtinerea acesteia. In opinia sa, 15% din esecuri revin muncitorilor si 85% sunt urmarea unui management de slaba calitate si a unor sisteme si procese neadecvate. In termeni simpli, filozofia sa prezentata managerilor japonezi este: imbunatatirea calitatii reduce costurile, majoreaza productia si permite cresterea cotei de piata.

Joseph Moses Juran (n. 1904)

Nascut la 24 decembrie 1904, la Braila, este considerat, dupa Deming, omul cu cea mai mare contributie la dezvoltarea managementului calitatii. Juran a copilarit la Gura Humorului si a emigrat, impreuna cu familia, in Statele Unite in 1912. A lucrat in Japonia, dupa al doilea razboi mondial, unde a tinut cursuri despre managementul calitatii. In 1979 a infiintat Juran Institute. Joseph Juran a adaugat dimensiunea umana in managementul calitatii, insistand asupra necesitatii programelor de training special pentru manageri. Definitia sa a calitatii, „fitness for use“, se bazeaza pe utilitatea produsului, pe modul in care acesta se potriveste cu nevoile clientului, mai mult decat pe simpla respectare a unor specificatii standard.

Armand Feigenbaum (1920)

Ceea ce a facut Deming in Japonia a facut Feigenbaum in SUA, in calitate de director al operatiunilor de productie la General Electric in anii ‘60. Feigenbaum a pornit de la ideea ca in orice fabrica mai exista o „fabrica ascunsa“, in sensul ca pentru corectarea greselilor se cheltuie un volum nepermis de mare de munca suplimentara, care trebuie eliminat. In plus, atata vreme cat calitatea e treaba tuturor, inseamna ca nu e treaba nimanui, de unde nevoia ca a-ceasta ar trebui sa fie gestionata si promovata la cele mai inalte niveluri ale managementului. Astfel, gratie lui Feigenbaum, a aparut notiunea de control total al calitatii, care se refera la integrarea tuturor eforturilor de urmarire si ameliorare a calitatii intr-o organizatie.