Goana după locurile de muncă nemotivante, dar sigure de la stat

De ce?

Deși oferta salarială a companiilor particulare este mult mai tentantă, fiind adesea și de două ori mai mare față de aceea din administrația publică, siguranța locului de muncă este atributul exclusiv al job-urilor de la stat. Statul nu angajează de probă, nu te dă afară și nu te plătește după trei luni, statul nu dă faliment, statul nu schimbă numele angajatorului din șase în șase luni ca să nu fie forțat să îți acorde ajutor de șomaj.

Paradoxal, statisticile de data recentă arată că bugetarii au, în medie, salarii mai mari decât angajații din mediul privat, ba chiar, din 2007 încoace, salariile celor de la stat ar fi crescut cu 24%. Statistica nu surprinde faptul că la stat sunt două categorii de functionari: unii foarte bine plătiți (miniștrii, demnitarii, conducătorii instituțiilor sau companiilor cu capital majoritar de stat) și funcționarii de execuție, plătiți sub media salarială a particularilor. O altă statistică relevă că salariile bugetarilor români consumă anual 7% din PIB, la fel ca în Cehia și Slovacia, comparativ cu Danemarca, unde Guvernul plătește anual 17% din produsul intern brut pentru remunerațiile bugetarilor.

Explicația e simplă: la stat există un nivel minim de salarizare pe palierul funcțiilor de execuție, unde un angajat cu 20 de ani vechime în muncă și cu grad profesional I, de consilier superior, nu primește o plată mai mare de 2.500- 3.000 de lei cu tot cu sporuri, dar și nivelul maxim al înalților functionari, demnitarilor și aleșilor cu funcții de conducere care ajung la venituri și de 2.000 – 3.000 euro pe lună, depășind lejer salariul președintelui țării sau venitul lunar net al unui conducător de multinațională.

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro