Francezii protestează pentru a-și păstra vârsta actuală de pensionare de 62 de ani. În prezent, standarul de viață al pensionarilor francezi este unul exemplar, majoritatea cetățenilor ajungând să viseze la perioada pensiei încă de la 20 de ani

Ciclul vieții franceze este acela că, la fiecare câțiva ani, guvernul încearcă să îi facă pe toți să muncească mai mult timp, până când o revoltă populară ucide planul. În condițiile în care Emmanuel Macron vrea să crească vârsta minimă de pensionare de la 62 la 64 de ani, revoltele s-au reluat, relatează Financial Times.

Francezii în vârstă de 62 de ani se pot aștepta acum să trăiască până la 85 de ani, creând una dintre cele mai lungi perioade de pensionare din istoria mondială. Valhalla pentru pensionarii francezi este o invenție recentă. În 1970, Simone de Beauvoir scria că societatea tratează bătrânii ca pe niște „gunoaie” cu un nivel de trai „mizerabil”. Dar, în 1981, François Mitterrand a devenit președinte promovând o nouă viziune asupra pensionării: „Trăiți în sfârșit!” El a redus vârsta de pensionare de la 65 la 60 de ani.

Chiar și astăzi, mulți lucrători francezi ies din câmpul muncii înainte de a împlini 60 de ani. Pe măsură ce companiile îi îndepărtează pe angajații mai în vârstă, Franța este „aproape de recordul mondial în ceea ce privește rata de inactivitate a persoanelor de peste 55 de ani”, spune economista Claudia Senik.

Pensionarea în Franța se împarte în două faze distincte. Faza a doua este brutală: decăderea, văduvia, azilul de bătrâni și, în cele din urmă, sfârșitul. Dar idealul francez este reprezentat de deceniul de aur al cetățeanului: La șaizeci de ani, munca ta s-a terminat, copiii au fost crescuți, părinții sunt de obicei morți și, pentru singura dată în viață, poți face ce vrei.

Când francezii ies la pensie, sănătatea lor se îmbunătățește inițial, notează Senik, probabil pentru că fac mai multă mișcare. Puțini sunt cei care cad în gol: în 2003, doar 9% au descris trecerea la pensie ca fiind o perioadă nefastă, a raportat institutul național de statistică Insee. Pensionarii francezi se bucură de un nivel de trai median mai ridicat decât persoanele active, dacă se ia în considerare faptul că pensionarii nu finanțează de obicei copii sau ipoteci.

O mare parte din viața franceză de adult este structurată în slujba deceniului de aur. Mulți oameni încep să viseze la pensie încă de la 20 de ani. Doar 21 la sută dintre francezi spun că munca ocupă un loc „foarte important” în viața lor, față de 60 la sută în 1990, relatează Fondation Jean-Jaurès.

Cu toate acestea, argumentele lui Macron pentru reformă sunt de înțeles. Dar situația actuală este doar modest nesustenabilă: Franța îmbătrânește mai lent decât țările vecine, raportul datorie/PIB de 112,5% este sub cel al SUA, iar plățile totale de pensii sunt prognozate să rămână stabile ca procent din PIB, deoarece pensiile nu vor continua să țină pasul cu salariile.

Unele reforme au sens – de exemplu, încurajarea persoanelor în vârstă să lucreze cel puțin cu jumătate de normă. Dar este neatrăgător să privești cum miniștrii, economiștii și liderii de afaceri îi îndeamnă pe toți ceilalți să continue să muncească. Cei care îi îndeamnă sunt cei mai longevivi și cu cele mai mari venituri din Franța. Spre deosebire de majoritatea angajaților, ei obțin statut și plăcere de pe urma muncii lor.