Fără frică și lăcomie cultivate intern, companiile capitaliste vor sfârși în socialism

Pe primul loc este relația cu colegii și managerul cu care interacționează. Dacă așa este, înseamnă că firmele se îndreaptă spre socialism mai repede decât ne așteptăm.

De fapt, angajații vor un socialism corporatist, o egalizare deopotrivă din perspectivă umană cât și a veniturilor în cadrul companiilor, o relație de pace și prietenie cu managerii direcți, cu directorii, cu șefii lor.

În aceste condiții, de socialism al angajaților, al corporatiștilor, o companie mai poate progresa?

Dacă dispare frica de a-ți pierde jobul, dacă dispare motivația salarială, dacă dispar țintele și obiectivele de performanță de neatins atunci când sunt prezentate și anunțate, dacă dispare furia de a arăta cine este cel mai bun, dacă dispare dorința de a înfige cuțitul în rivali, dacă dispare selecția naturală, dacă dispar cadavrele, pot companiile să meargă înainte?

Dacă obiectivul este de a te înțelege cu șeful și cu colegii și nu de a-i lua locul, cum poate progresa o companie?

Toată generația mea, cea de după ’90, a trăit prin frică: de job, de a nu se întoarce comunismul, de inflație, de creșterea cursului, de faptul că altul ar putea să fie mai bun, de piață, de economie etc. Frica de eșec este permanent în fața ochilor.
Inclusiv la școală, fiecare dintre noi a învățat în primul rând de frică.

În mod cert, poți să crești și altcumva decât prin frică sau lăcomie (gândiți-vă la celebra frază a personajului negativ, Gordon Gekko, din filmul Wall Street: The greed is good!).

Dar nu poți să sari mai repede etapele, fără aceste calități în business: frica și lăcomia. Într-un sens pozitiv sau negativ.
Frica de a pierde business, frica de a eșua într-o afacere, frica de a fi înghițit generează eficiență pentru că stai cu securea deasupra capului și astfel trebui să gândești mai repede și mai bine decât cel de lângă tine, sau decât concurența.

Angajații care pun pe primul loc ideea de a se înțelege bine cu colegii și cu șeful pot falimenta profesional o companie. Din dispute, din război, din crize apar ideile și soluțiile care pot mișca lucrurile.

Când este liniște în companii, când este liniște într-o societate, nimeni nu mai vrea să facă nimic, toată lumea vrea să fie pensionară și rentieră, toți se gândesc în timpul săptămânii la weekend și la city breakuri, toți vor să nu greșească, toată lumea devină diplomată.

Când rezultatele apar de la sine, când totul la vânzări este numai o reînnoire de contracte și networking cu clienții actuali, companiile pierd în fiecare zi din eficiență și nu va trece mult timp până când vor fi mâncate de lupii tineri.

Orice idee este respinsă din start prin autosuficiență, orice variantă de a schimba din lucruri este pasată de la o ședință la alta și de la un om la altul. Angajații și șefii nu vor să-și riște jobul și salariul, așa că fac tot posibilul să-și conserve pozițiile, iar treptat compania ajunge la un moment dat în moarte clinică în business.

Dacă nu ești lacom, să vrei mai mult și mai mult, ajungi să nu te mai gândești cum poți să-ți omori concurența. O lași în pace, ca să trăiască și ea.

Google a omorât la propriu și la figurat presa scrisă, iar Facebook ucide zi de zi televiziunea tradițională.

Jack Ma, 52 de ani, miliardarul chinez din spatele Alibaba, spune că următorul deceniu va fi îngrozitor pentru business pentru că nu va fi liniște deloc.

De nicăieri vor apărea idei, afaceri, companii care vor mușca din industriile tradiționale, încremenite în timp, unde socialismul s-a instalat, nu prin sistemul politic, ci prin cel al resursei umane, al angajaților.

Drama capitalismului este că socialismul vine prin HR, prin noile generații cărora li se cultivă ideea de egalitarism, de pace și prietenie, de înțelegere cu șefii și cu colegii. Dispare ideea de a face lucruri din furie, de a gândi cu spatele la perete, de a gândi din frică.

Bine v-am regăsit în socialism.