Versiunea completă
Industrie

Familia care a mutat un deal ca să ridice o fabrică

Doi băcăuani au vrut să clădească o afacere în producție și au ales recipientele de plastic pentru analize medicale de laborator. Pentru a ajunge însă la o cifră de afaceri de 2 milioane de euro a fost nevoie să „mute munții din loc" în lupta cu sistemul sanitar, dar și un deal, la propriu, ca să-și construiască fabrica.

Ioana Mihai-Andrei · 16 mai 2013 · 3 min de citit

OANA SIMON N-A LUCRAT NICIO ZI CA ANGAJATĂ, ci a clădit, împreună cu soțul său, de la zero, o fabrică de recipiente pentru analize medicale lângă Bacău. În 2007, la trei ani de la primul pas în construcția fabricii, a ieșit pe bandă primul produs, o cutie Petri pentru analizele de sânge. Nici drumul până acolo, nici cel ce a urmat nu a fost ușor, dar cifra de afaceri a fabricii Novei Medical a ajuns anul trecut la 1,7 milioane de euro, în creștere față de cele 1,5 milioane de euro din 2011. Antreprenorii lucrează acum cu zeci de spitale și sute de clinici private, au 30 de angajați și nu se desprind aproape deloc de afacerea pe care nici nu-și imaginează că o pot vinde.

NU ESTE PRIMUL LOR BUSINESS ȘI ANTREPRENOAREA DE 38 DE ANI POVESTEȘTE CĂ „NOUA IDEE NE-A VENIT DIN ÎNTÂMPLARE. Eram la un târg de mase plastice din Germania. Nu văzusem până atunci o mașinărie în care pe o parte se pune materia primă, iar pe cealaltă iese produsul finit„, povestește antreprenoarea acum.

Dar la întoarcerea în țară au văzut că „toată lumea făcea scaune, mese, castroane și bidoane de plastic; ne-am dat seama că trebuie să alegem altceva„. Și pentru că atunci când a mers la analize a aflat că nu există niciun producător român pentru recipientele de plastic, și-au dat seama că aceasta este nișa pe care pot clădi afacerea lor. Utilajul, de mărimea unei camere de bloc, a costat 700.000 de euro, iar valoarea totală a investiției a depășit 2 milioane de euro.

Și pentru că „nu aveam unde să punem utilajul„, au fost nevoiți să ridice de la zero o fabrică pe un teren aflat în apropierea orașului Bacău. Pentru asta au cumpărat 7.000 mp, iar cele patru construcții ocupă acum o jumătate din suprafață, dar pentru asta a fost nevoie, spune Oana Simon, „să mutăm un deal„, la propriu.

Și pentru că banii proprii nu erau de ajuns, au accesat fonduri Phare. „Dacă știam cât va fi de greu, cred că mai așteptam să facem toți banii„, spune Oana Simon, care adaugă că în fiecare zi, luni în șir, trebuia să bată drumul către Piatra Neamț să prezinte dosare. Dosare care cântăreau multe kg, de vreme ce documentele erau multiplicate în circa 15 exemplare, iar fiecare dosar avea peste 10-15 cm grosime, zâmbește, arătând cu mâinile. După ce proiectul a fost aprobat și au luat banii pentru utilaj, au urmat cinci ani de verificări.

Cea mai mare parte a banilor pentru investiții au fost proprii, pentru că băcăuanii aveau deja o afacere pe care o crescuseră până în 2005. În 1995 aveau o mică tipografie, cu cinci angajați, în care făceau, la început, formulare tipizate pentru contabilitate. Au deschis și un magazin, „ca să ne putem vinde produsele și un centru de copiere, cu 10 copiatoare, în centrul Bacăului„. Despre nivelul afacerilor de la acel moment, Oana Simon spune că „era suficient cât să ne susținem și să trăim decent„.

Cu toate acestea, bani de investiții au avut, pentru că în 1999 au început să schimbe utilajele și să scoată cărți; „…prima carte a fost o culegere de română a profesorului Dănilă„; au urmat apoi alte volume, broșuri, culegeri și manuale, iar afacerea, își amintește antreprenoarea „a fost profitabilă până în 2006-2007, când au început să scadă comenzile, odată cu apariția manualelor alternative„. Dar, în acel punct, cei doi găsiseră deja un nou domeniu în care să dezvolte o afacere. Chiar dacă tipografia nu a fost închisă nici acum, ea funcționează doar pentru a susține magazinul, cifra de afaceri anuală fiind de 100.000 de euro.

Ce mai trebuie să citeşti