Este un acord tare... bun“

Formularea guvernatorului Isarescu despre acordul cu FMI care urmeaza sa se incheie la anul poate fi interpretata ca o dovada de ingrijorare fata de exigenta excesiva a Fondului fata de o economie care, in fond, se bucura de o crestere anuala confortabila. In realitate, ingrijorarea se refera la faptul ca noile cifre de deficite, inflatie si impozitare, rezultate din discutiile cu FMI, confirma lipsa de pregatire a economiei pentru o intrare onorabila in UE, lipsa de pregatire pe care Fondul n-a facut decat s-o evidentieze.

Cota unica nu numai ca n-a produs efectele scontate, dar a dezechilibrat si mai tare lucrurile: surplusul de venituri s-a dus in consum, iar consumul a fost satisfacut cu bunuri din import (atat datorita aprecierii leului care a ieftinit importurile, cat si pentru ca piata interna nu poate acoperi eficient cererea de consum), ceea ce a adancit deficitul de cont curent. Invers, e putin probabil ca deficitul de cont curent sa poata fi acoperit de investitii straine, atata vreme cat cota unica nu e de fapt unica: nivelul inalt al CAS descurajeaza in continuare atat fiscalizarea afacerilor din zona gri, cat si investitiile straine.

Presedintele Basescu, urmat imediat de reprezentantii PNL, a anuntat saptamana trecuta ca de la anul incepe sa scada CAS, numai ca aceasta e o promisiune conditionata: inca din iarna, atunci cand ministrul muncii dadea ca sigura o reducere a CAS cu cateva procente de la 1 ianuarie 2006, ministrul finantelor lamurise ca aceasta va trebui amanata, fiindca e nevoie de 14-15 luni pentru ca efectul introducerii cotei unice sa fie amortizat.

Dar nu numai CAS ramane anul acesta in afara conceptului de cota unica de impozitare, ci si impozitele pe castigurile din piata de capital si pe terenuri agricole (in timp ce taxele pe dobanzile bancare si pe tranzactiile imobiliare au fost introduse abia de la 1 iunie).

Filozofia incomplet aplicata a cotei unice a facut ca pierderile de venituri la buget sa fie cu mult mai mari decat cele asteptate de guvernanti: in spatele cifrelor despre executari silite si recuperari de datorii restante, ponderea veniturilor la buget in PIB a scazut in loc sa creasca, ajungand la 29%, fata de aproape 40% in statele UE. Or, pentru a reusi sa aiba suficienti bani pentru proiectele comunitare, Romania are nevoie de incasari mult mai mari la buget. Asa a reaparut in discutia cu FMI ideea majorarii TVA, respinsa la inceputul anului de autoritati cu aceeasi fermitate cu care atunci era respinsa ideea majorarii cotei unice de impozitare de la 16% catre 19%.

Lantul slabiciunilor merge insa mai departe: o crestere a TVA atrage inevitabil o inflatie mai mare, si asta tocmai in anul premergator aderarii la UE. Estimarea BNR e ca majorarea TVA la 22% ar determina o rata anuala a inflatiei de 6% sau chiar peste: poate rezonabila dupa un plafon maxim de 7,5% vizat pentru 2005, o inflatie de 6% ramane totusi cu totul insolita pentru o tara comunitara.