ECONOMIE: Zboara, zboara... spre 100 de dolari?

Am parafrazat putin reclama celei mai importante companii petroliere din Romania, Petrom, dar in vizor este, de fapt, pretul titeiului, o tinta cu o miza mult mai mare pe plan international. Saptamana trecuta pietele s-au confruntat cu o crestere importanta a pretului titeiului, la peste 60 de dolari barilul, cel mai mare pret inregistrat vreodata.

Unii spun ca pretul a mai trecut, la 60 de dolari pe baril, un prag psihologic. Este o eroare, 60 de dolari este un pret intermediar, o valoare rotunda, e adevarat, dar cu nimic diferita de 59,95 sau 61,05. Pragul cu adevarat psihologic este suta de dolari pe baril. Mai ales ca actualul pret, in termeni comparabili, este mai redus fata de cotele atinse in secolul trecut.

Dupa circa un secol de relativa stabilitate, incepand din 1973, pretul barilului s-a triplat intr-o perioada scurta, antrenat de conflictele din Orientul Mijlociu – razboiul arabo-israelian din 1973, revolutia iraniana din 1979 si mai ales conflictul iraniano-irakian din 1980. Cei peste 35 de dolari platiti in 1980 pentru un baril de titei echivaleaza cu un pret actual de aproape 80 de dolari.

Pretul cel mare platit de lumea capitalista a fost atunci o perioada de aspra recesiune economica.
Este posibil atingerea pragului de 100 de dolari? Parerile sunt impartite. In martie, analistii bancii de investitii Goldman Sachs estimau ca da. La inceputul lunii iunie, reprezentantii Morgan Stanley anticipau un colaps al pretului titeiului.

Intr-un fel sau altul, analistii, de oriunde vor fi ei, vor avea dreptate, singura necunoscuta din ecuatii fiind momentul in care va avea loc unul sau altul din scenarii. Logica spune ca, o perioada, pretul, care a castigat deja 38 de procente de la inceputul anului, ar trebui sa fluctueze in intervalul 50-60 de dolari, pentru ca o crestere brusca a barilului ar duce automat la un recul al cererii din partea marilor consumatori din tarile dezvoltate.

Este de asteptat insa ca piata sa se obisnuiasca cu valorile de peste 50 de dolari pe baril, iar cererea din partea economiilor emergente – China si India – sa se mentina. Astfel ca, dupa o perioada de „fragezire“ a pietei si pe masura ce sezonul rece se va apropia, traderii ar putea sa incerce sa forteze cresteri ale preturilor apropiate de 100 de dolari.

O estimare a evolutiei preturilor titeiului a facut-o si Wolfgang Ruttenstorfer, presedintele OMV, compania austriaca care a cumparat Petrom. „Pe termen mediu, nu trebuie sa ingrijoreze salturile pretului petrolului. Petrom investeste foarte mult in explorare, iar descoperirea de noi zacaminte va duce la o scadere a pretului mondial al petrolului. Pretul mare se va mai mentine circa trei ani, dupa care ne putem astepta la o revenire a cotatiilor la 30 de dolari pe baril“, spune Ruttenstorfer.

Spre deosebire de crizele secolului trecut, cand salturile pietei erau rezultatul unor conflicte politice sau militare, ceea ce se intampla acum este o situatie atipica, fiind pur si simplu rezultatul cererii in crestere si mai putin al ingrijorarilor legate de cantitatile furnizate de producatori. Cantitati care oricum au sporit, pentru ca OPEC, organizatia statelor producatoare de petrol, pompeaza aproape la capacitatea maxima de care dispune.

Analistii vorbesc de o crestere a consumului zilnic de petrol de doua milioane de barili, valoare care depaseste estimarile de crestere a productiei zacamintelor, consumul zilnic al omenirii apropiindu-se de 90 de milioane de barili. La sporirea cererii se adauga si cresterea de carburanti auto specifica perioaderi de vacanta, precum si solicitarile rafinariilor care acumuleaza stocuri pentru sezonul rece.

In fapt, produsele de rafinarie (benzina, motorina, combustibilii lichizi etc.) sunt cele care conduc pretul si „fac“ piata. In SUA cererea de benzina a ajuns la 9 milioane de barili/zi, cu 3% mai mult decat anul trecut.
Eventualele masuri care sa duca la o scadere a cererii de petrol ar lua timp si sunt putin probabile, dar nu imposibile pe o piata care marcheaza o dublare a preturilor in doi ani. Pe termen scurt, se pare ca nu exista o limita rezonabila de pret care sa descurajeze elanul muncitorului chinez sau dorinta americanului de a vizita Muntii Stancosi.

In fapt, preturile mari ale petrolului din ultima perioada sunt o consecinta a reducerii rezervelor de titei pe plan mondial, dar si a perioadei lungi (unii spun decenii) in care investitiile in sectorul petrolier nu s-au ridicat la nivelul necesar. Si nici descoperirile de noi rezerve nu au tinut pasul cu sporirea consumului. Nu trebuie omise nici taxele aplicate sectorului petrolier oriunde in lume.

Analistii cred ca actualul nivel al preturilor nu este inca la un nivel care sa poata afecta cresterea economica mondiala, chiar daca pentru moment nivelul de 60 de dolari al barilului de petrol s-a regasit in scaderea indicilor bursieri si a starnit fiori companiilor de transporturi.

Exista aici un soi de balanta: pierderile consumatorului, care cheltuie mai mult pentru benzina si incalzire inseamna castiguri mai mari pentru companiile petroliere, iar balanta ramane echilibrata. Echilibrul este insa fragil, astfel incat pe agenda apropiatei reuniuni a liderilor G8 discutiile legate de preturile energiei au urcat pe un loc fruntas.