Versiunea completă
Special

Drumul armelor din depozitele est-europene în mâinile teroriștilor

Pentru teroriști, obținerea unor arme letale în Europa cu greu poate fi considerată o problemă. UE, prin legislația deficitară sau ignorantă, sau, mai grav, părtinitoare, i-a ajutat pe cei care au răspândit gloanțe și teroare în orașele europene. La fel de grav este că UE a fost avertizată că așa ceva se poate întâmpla.

Bogdan Cojocaru · 5 aprilie 2016 · 5 min de citit

O armă de decor cumpărată pe internet dintr-un magazin dubios din Slovenia poate fi ușor modificată pentru a trage cu muniție de război. Balcanii sunt un adevărat bazar de armament, iar statele est-europene, inclusiv România, vând oricui tot ce se poate vinde din surplusul de arme militare. Acestea sunt concluziile unei anchete jurnalistice care a încercat să găsească drumul morții pe care ajung armele la teroriști. Investigația s-a împotmolit în secretele unor operațiuni polițienești europene.

Anul trecut islamiștii au omorât 150 de persoane și au rănit 400 în Europa de Vest. Cu arme furate de la armată s-a tras în atacurile din Copenhaga. Pentru măcelul din redacția Charlie Hebdo, de la Bataclan și de pe străzile din Paris au fost folosite puști de asalt Kalașnikov, care pot fi procurate din Balcani. În luarea de ostatici din magazinul evreiesc din districtul parizian Porte de Vincennes, ucigașul a tras cu o pușcă automată fabricată în fosta Cehoslovacie. Cercetările i-au adus pe jurnaliști – ancheta a fost făcută prin proiectul European Investigative Collaboration – la comercianți de arme și la un presupus informator al poliției franceze care i-ar fi furnizat lui Amedy Coulibaly, ucigașul din districtul Porte de Vincennes, o parte din arsenal.

Ancheta arată, de asemenea, cât de ușor ar fi pentru teroriști să-și procure arme din Germania și cum cei mai periculoși extremiști de dreapta din Germania au făcut exact acest lucru. Rezultatele investigației au fost publicate de revista Der Spiegel.

Despre rolul jucat de birocrația europeană în acest comerț al morții patru cuvinte, poate o scăpare de exprimare, sunt edificatoare. Pe 18 noiembrie 2015, Comisia Europeană a anunțat o propunere pentru înăsprirea controlul armelor de foc în UE. Anunțul privea Directiva Armelor de Foc, care stabilește cine în Europa are voie să cumpere și să vândă arme letale, ce este permis și ce nu. Bruxelles-ul a vrut să trimită un semnal puternic, dar din nefericire acesta a venit după măcelurile din Paris. Legile privind armele și munițiile din statele UE vor deveni mai stricte, iar controalele mai severe. Președintele CE, Jean-Claude Juncker, a atașat anunțului câteva cuvinte care probabil au spus mai mult decât a vrut. „Crima organizată care are acces și face comerț cu arme de foc de nivel militar în Europa nu va mai fi tolerată“, se arată în comunicatul original emis în limba franceză. „Nu va mai fi?“ Să fie aceasta recunoașterea fără ascunzișuri că UE a tolerat până acum astfel de lucruri? Să fie recunoașterea eșecului Europei?În comunicatele traduse în engleză și germană cuvintele „nu va mai fi“ lipsesc.

În 1991, UE a încercat să reglementeze pentru prima dată o piață înfloritoare a armelor. Rezultatul a fost Directiva Armelor de Foc, care are practic un singur scop, de a garanta un comerț liber, pe cât de mult este posibil, pe piața europeană. Directiva exclude voit armele de alarmă, care nu erau considerate arme de foc. A fost nevoie de 17 ani pentru ca UE să realizeze că cel mai mare pericol pe care-l creează armele nu este acela că reglementarea în exces poate afecta comerțul liber, ci că armele pot fi folosite pentru a ucide sau răni oameni.

Prin urmare, directiva a fost modificată în mai 2008: „Comisia va emite îndrumări privind standardele și tehnicile de dezactivare pentru a se asigura că armele de foc dezactivate nu mai pot fi folosite pentru a trage cu muniție letală“. Sună bine, dar directivei îi lipsesc două elemente critice, care ar fi putut salva vieți. Primul este data până la care statele membre ale UE sunt obligate să implementeze standardele. Al doilea, nu sunt cuprinse armele de alarmă: pistoalele de start, rachetele de semnalizare și armele cu gloanțe oarbe, arme care au partea din spate complet funcțională. Astfel de arme sunt folosite în filme, la focuri de salut și în tot felul de spectacole. UE nu le consideră arme de foc pentru că nu trag gloanțe. De asemenea, ele nu intră în categoria armelor dezactivate pentru că încă produc o explozie sonoră.

Directiva din 2008 conținea o absurditate enormă. Anunța reglementări stricte pentru arme cu care, pentru că au fost dezactivate, nu se mai putea trage – arme de decor. UE nu a dat nicio atenție modului în care armele de foc pot fi transformate în arme de alarmă. Puștile încă puteau trage, dar numai gloanțe oarbe. Și tocmai de această categorie de arme s-au arătat mai interesați teroriștii, dar și alți criminali. Coulibaly avea un întreg arsenal de arme militare modificate inițial pentru a trage doar gloanțe oarbe.

Remodificarea lor pentru a trage cu muniție letală a fost ușoară. În septembrie 2013, Slovacia a trimis un semnal de alarmă, în engleză, pentru a fi înțeles de toată lumea. Slovacia avea reglementări foarte slabe în ceea ce privește modificarea armelor letale în arme de alarmă. Două piedici de metal pe țeavă erau considerate suficiente. Autoritățile slovace au publicat și un poster în care avertizau că armele de alarmă slovace sunt „reactivate din ce în ce mai des“. Tot ce trebuie făcut, explică posterul, este o modificare simplă: înlăturarea celor două piedici. Armele modificate pentru a trage gloanțe oarbe erau ușor de procurat de la magazinele de specialitate. Cumpărătorul trebuia să aibă cel puțin 18 ani și un act de identitate valid.

Ce mai trebuie să citeşti