DOUA MODELE, FATA IN FATA

Modelul japonez si cel american au fost comparate in nenumarate studii si carti de business. Una dintre ele este „The Way To The Global Management, Resolving Conflict in US-Based Japanese Subsidiaries“, din care reies urmatoarele idei:

organizatia japoneza

• angajatii trebuie sa se sacrifice si sa lucreze din greu pentru binele grupului
• lucrul peste program este o dovada de efort si dedicare
• feedback-ul negativ trebuie dat permanent si acceptat fara comentarii, iar feedback-ul pozitiv trebuie sa fie subtil si inconsecvent;
• societatea promoveaza o relatie de tip parinte-copil intre manager si subordonat
• nu e nevoie ca reusitele sa fie recunoscute in mod formal si deschis
• liderii trebuie sa aiba un stil complet diferit de angajatii lor

organizatia americana

• angajatii trebuie sa aiba control asupra vietii lor si au dreptul la viata personala
• sa muncesti efectiv este mai important decat sa muncesti indelung
• desi feedback-ul negativ e bun si acceptabil, trebuie echilibrat prin feedback pozitiv, care demonstreaza recunoasterea reusitelor
• valoarea egalitarista promoveaza o relatie de tip adult-adult intre manager si subordonat
• este important sa ne oprim si sa sarbatorim reusitele inainte de a merge mai departe
• liderii trebuie sa aiba un stil compatibil cu cel al angajatilor