DOSARUL Mineriadei - Cazimir Ionescu: Am calitatea de suspect. Acum am aflat că au fost patru morți

Cazimir Ionescu, vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) în iunie 1990, a declarat, la ieșirea de la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, că procurorii militari i-au adus la cunoștință faptul că are calitatea de suspect și că urmează să primească dosarul în care sunt menționate capetele de acuzare.

“Sunt suspect în cazul mineriadei și urmează să primim dosarul cu capetele de acuzare în care apar suspiciunile în privința posibilităților mele de a fi participat în vreun fel la luarea unei astfel de decizii”, a spus Cazimir Ionescu.

El a afirmat că din poziția pe care o avea atunci, de vicepreședinte al CPUN, nu ar fi putut participat la luarea unei decizii în privința organizării mineriadei și, mai mult, abia acum a aflat că în 13 iunie 1990 au murit patru oameni.

“Noi abia acum aflăm că au fost patru morți, de fapt. Nu știu exact care este cauza decesului, cu atât mai puțin aș putea să știu cine anume a făcut acest lucru. Asta urmează să se afle”, a spus Ionescu.

Referitor la o declarație dată de Petre Roman, care a spus că în 14 iunie Cazimir Ionescu ar fi participat la o întâlnire restrânsă, la care ar fi fost prezente persoane din conducerea CPUN, acesta a spus că nu știe despre ce întâlnire este vorba și crede că “domnul Petre Roman are probleme cu memoria”.

“Nici măcar nu știu de acea întâlnire. De altfel, dacă vă aduceți aminte, eu am fost unul dintre cei care s-au opus la înființarea FSN. În virtutea acestui fapt, nu am fost niciodată membru FSN”, a precizat Cazimir Ionescu.

Acesta a mai spus că nici nu s-a întâlnit cu minerii, cu excepția unui singur moment, în care a oprit mașina și a intervenit pe motiv că se îndreptau către Ambasada SUA. “Asta e tot ce am reușit să fac”, a adăugat Cazimir Ionescu.

Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție a anunțat, miercuri, începerea urmăririi penale în dosarul Mineriadei, pe numele unor persoane, pentru infracțiuni contra umanității, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității, din 13-15 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane, rănirea și lipsirea de libertate a altor o mie.

Oficiali din Parchetul instanței supreme au declarat, pentru MEDIAFAX, că în dosarul Mineriadei a fost începută urmărirea penală împotriva fostului președinte Ion Iliescu, iar miercuri i s-au adus la cunoștință acuzațiile, respectiv infracțiuni contra umanității, pentru reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității, din 13 iunie 1990.

În același dosar au fost puși sub acuzare fostul director al Serviciului Român de Informații (SRI) Virgil Măgureanu, Emil Cico Dumitrescu și Miron Cozma, tot pentru infracțiuni contra umanității, toți având calitatea de suspect.

Fostul premier Petre Roman, fostul ministru al Apărării Victor Athanasie Stănculescu și Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în primul guvern provizoriu din 1990 și responsabil cu controlul serviciilor secrete, ar putea fi și ei cercetați în dosarul Mineriadei, însă în cazul acestora s-a cerut aviz de la șeful statului, întrucât erau membri ai Guvernului la data faptelor. Procurorul general al Parchetului instanței supreme a cerut președintelui declanșarea procedurilor pentru formularea cererii de urmărire penală pentru Roman, Stănculescu și Voiculescu, pentru infracțiuni contra umanității.

Potrivit Legii 115/1999, “numai Camera Deputatilor, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor”.

În 5 februarie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a infirmat rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul evenimentelor din iunie 1990. Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat, pe 9 martie, decizia procurorilor de redeschidere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Parchetul instanței supreme arăta, într-un comunicat de presă, că procurorul general al României, Tiberiu Nițu, a dispus infirmarea a trei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, care au legătură cu Mineriada din 1990, precum și redeschiderea urmăririi penale în acest caz.

“În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanțele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul București, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împușcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22 ianuarie 2015, procurorii din cadrul Secției parchetelor militare au propus infirmarea parțială a rezoluției nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 și 7301/3419/II/2/2009 din 03 septembrie 2009 ale procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică”, a precizat sursa citată.

Cercetările în cazul Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 au fost, astfel, reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, mai multe victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absența unei hotărâri judecătorești în țară.

Într-o decizie din 17 septembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stipulat că România este obligată să continue investigațiile în dosarul Mineriadei și să facă dreptate victimelor crimelor împotriva umanității, indiferent de timpul scurs de la săvârșirea acestora.

Decizia a fost luată în cauza Mocanu și alții împotriva României, în care Anca Mocanu, Marin Stoica și Asociația 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficiența cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 – 15 iunie 1990. CEDO a decis ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu, al cărei soț a fost ucis de un glonț în timpul Mineriadei, suma de 30.000 de euro pentru încălcarea articolului 2 – dreptul la viață – din Convenția europeană a drepturilor omului, și lui Marin Stoica, bătut și băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR, 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 – interzicerea torturii – din Convenție.