Domnilor, a fost o mare onoare să cânt cu voi în seara asta!

“Orpheus in der Unterwelt” îl știți? Nu suntem pe Titanic suntem în Uniunea Europeană.
Iar dacă tot pregătim împreună sfârșitul lumii acum că m-am alăturat vouă, haide să ne uităm înapoi pentru un scurt examen de conștiință. Nu merită să lăsăm să moară o lume atât de frumoasă fără să ne amintim ce părinți au făcut posibil ca ea să existe.
Vă mai aduceți aminte? “Democrația este cea mai lină calea spre tiranie”: Aristotel, cu vreo 300 de ani înaintea nașterii lui Hristos. Două mii de ani s-a contorsionat istoria să-i dea dreptate unuia dintre cei mai celebri filosofi greci, călcând peste Thomas Morus, pest mii alții, trecând prin “Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni” a lui Rousseau sau peste Hobbes care capitulează în fața “luptei tuturor împotriva tuturor”.

Mă obsedează de câteva zile “discursul asupra inegalității” a lui Rousseau pentru că mi se pare mai de actualitate astăzi decât oricând: fiecare progres conține în el germenii decăderii.
Să fi ajuns astăzi în acest punct?

Lamentațiile despre dispariția monedei unice sau chiar a Uniunii Europene au ajuns la cer. Puzderie de apostoli ai dezastrului prevestesc sfârșitul. Ceea ce în urmă cu zece ani ar fi fost de neconceput să fie pronunțat în ungherul cel mai intunecat este strigat astăzi de pe acoperișurile caselor: piața este incompatibilă cu democrația!
Numărătoare inversă a început: mai sunt zece zile… mai sunt nouă zile… Zeul Timp își devorează propriii copii!

În fața lăcomiei “piețelor” nu ne mai rămâne decât să scoatem tancurile. Din ce în ce mai des ni se amintește că “naționalizarea” nu este un cuvânt necunoscut. Și totuși…
Churchill se îndoia și el de virtuțile democrației, dar admitea că nu cunoaște o formă de guvernare mai bună. Așa a mers înainte Uniunea Europeană, cu această idee. Nu există nimic mai bun decât imperfecțiunile democrației. Și nimic mai “mobilizator” decât mâna invizibilă a pieței.

Dar… “Păcatele tale cele mai ascunse vor fi strigate de pe acoperișurile caselor”, când va veni “Sfârșitul”. Este un verset din Apocalipsa. Care sunt păcatele noastre ascunse?
Democrația a fost consolidată în UE de prosperitate. Nu știu ce va fi când aceasta va dispărea. Văd doar apariția în Europa a unor curente pe care le credeam închise în mințile unui pumn de tembeli.

Democrația nu este un dat. În istoria lumii, democrația este mai degrabă un accident. Să ne întoarcem, așadar, de unde am plecat?
Dacă este așa, domnilor dați-mi voie: A fost o mare onoare pentru mine să cânt cu dumneavoastră în seara asta!

Cititi mai multe opinii scrise de Iuliana Anghel pe www.zf.ro