Discuția nu este dacă salariul minim brut pe economie trebuie/poate să se majoreze sau nu anul viitor, ci cât de repede trebuie să ajungă la 5.000 de lei

Pe lângă gap-ul de TVA, adus de gemul bunicilor, după cum spune șeful ANAF, după explozia de gaze de la blocul din Rahova, după discuțiile uzuale ne neînțelegere din cadrul coaliției de guvernare, un alt subiect care va ține agenda în următoarea perioadă va fi creșterea salariului minim pe economie, un subiect la care se uită și cei care sunt plătiți în acte cu salariul minim, dar și cei pentru care orice creștere a salariului minim înseamnă și creșterea salariului lor.

PSD susține creșterea în continuare a salariului minim din 2026 în ciuda încetinirii evidente a economiei, iar Cristian Socol, profesor la ASE și economistul neoficial al PSD, argumentează acest lucru.

La polul opus, USR, cel puțin prin opinia unuia dintre lideri, Claudiu Năsui, este împotriva acestei creșteri; PNL este așa și așa, adică nu are o opinie clară și argumentată; UDMR va merge pe mâna PSD, iar organizația patronală IMM România este împotrivă, cerând guvernului să nu crească salariului minim în 2026, deoarece întreprinderile nu mai pot suporta creșterea costurilor cu forța de muncă într-o perioadă în care există o mărire generalizată a taxelor și impozitelor pentru mediul de afaceri.

IMM România spune că o modalitate a creșterii veniturilor salariale, fără o mărire nesustenabilă a costurilor pentru angajatori, este scăderea fiscalității pe forța de muncă, ceea ce implică o creștere a veniturilor pentru salariați.

În acest moment, salariul minim pe economie este 4.050 de lei brut, adică 796 de euro, ceea ce înseamnă un salariu minim net de 2.574 de lei, adică 506 euro. De precizat că 300 de lei din salariul brut sunt fără taxe. Un angajator are un cost total la salariul minim brut de 4.134 de lei, din care 62% înseamnă salariul net al angajatului, iar 37,7% sunt taxele și impozitele la stat.

Salariul mediu brut pe economie este de 9.002 lei (august 2025), adică 1.772 de euro, ceea ce înseamnă un salariu mediu net de 5.387 de lei, adică 1.060 de euro. Costul total al angajatorului este de 9.205 lei, din care 57,2% ia angajatul, iar 42,7% ia statul.

În România, conform lui Cristian Socol, 838.429 de salariați sunt plătiți oficial cu salariul minim pe economie.

Creșterea salariului minim pe economie într-un mod accelerat din 2012 încoace a fost cel mai bun instrument economic, cu cel mai mare impact, pe care l-au avut toate guvernele, fie că au înțeles sau nu ce înseamnă și ce impact economic și social are această creștere a salariului minim.

Într-o economie extrem de polarizată, cum este cea din România – primele 1.000 de companii realizează aproape jumătate din cifra de afaceri totală din economie, iar restul de 800.000 se bat pe ceea ce rămâne -, creșterea salariului minim este singurul instrument pe care îl are la dispoziție Guvernul dar și societatea în ansamblu pentru a susține creșterea veniturilor și a mai reduce din decalajele salariale, atât cele de pe piața internă, cât și față de Uniunea Europeană.

Creșterea salariului minim, care antrenează și alte creșteri salariale din economie, a susținut apropierea incredibilă a României față de Uniunea Europeană în ultimii 15 ani.

Această creștere salarială nominală în lei, coroborată cu stabilitatea cursului de schimb valutarleu/euro plus evoluția prețurilor din economie, a făcut ca România să depășească Ungaria, să fie aproape de Portugalia și în apropierea Poloniei în clasamentul țărilor după criteriului GDP/locuitor la paritatea puterii de cumpărare.

Acestă creștere salarială a fost susținută de evoluția economiei și a pieței forței de muncă, nu a venit numai din pix, pe cale administrativă, ca o decizie unilaterală a guvernului.

În 2012, când salariul minim brut era de 700 de lei, iar salariul net de 500 de lei, PIB-ul, adică valoarea adăugată adusă într-un an în economie, era de 596 de miliarde de lei, adică 134 de miliarde de euro.

Acum, la un salariu minim brut de 4.050 de lei și la un salariu minim net de 2.574 de lei, avem un PIB estimat în acest an că va ajunge la 1.900 de miliarde de lei, adică 380 de miliarde de euro.

(Când guvernul majorează salariul minim, este o măsură socialistă. Când o companie majorează salariul minim intern, este o măsură capitalistă)

Creșterea salariului minim brut pe economie nu trebuie privită numai în contextul simplu al costurilor salariale pentru companii, ci într-un context mai larg al gestiunii pieței forței de muncă, al necesității păstrării forței de muncă în țară, al necesității de a recupera diferențe salariale față de țările din UE, al necesității unei liniști sociale și nu în ultimul rând al necesității asigurării unor venituri mai mari la buget.

În acest moment, guvernul are nevoie de încasări la buget mai mari, pentru a nu crește din nou taxele și impozitele, partidele au nevoie să mai oprească trendul politic suveranist și naționalist, economia are nevoie de o creștere din nou a consumului (că o bună parte din creșterea salarială se duce în importuri, nu este vina angajaților), care să oprească trendul de scădere cu care ne confruntăm de un an.

Piața muncii s-a răcit considerabil din cauza evoluției sub așteptări a economiei – care se confruntă cu stagnare și chiar cu perspectiva unei recesiuni -, creșterile salariale s-au diminuat, creșterea inflației depășind în acest moment creșterea nominală a salariilor, ceea ce înseamnă că salariile au intrat într-un teritoriu real negativ.

Nu cred că guvernul își poate permite în acest moment reducerea taxelor și impozitelor pe forța de muncă având în vedere dezastrul bugetar în care se află și necesitatea reducerii deficitului bugetar.

Ca întotdeauna, cineva trebuie să plătească acest cost al creșterii salariului minim pe economie.

Contextul general european începe să se schimbe, iar criza forței de muncă interne cu care se confruntă țările europene, începând cu cele mari (Germania are un deficit de 4 milioane de angajați), a dus la necesitatea creșterii salariului minim pe economie în toate țările, mai ales în condițiile în care câștigurile mari sunt obținute de capitalul financiar, ceea ce provoacă o reacție negativă din partea angajaților.

Nu știu ce variante sunt pe masa premierului privind salariul minim de anul viitor (fie rămâne la 4.050 de lei brut în primele luni, fie crește la 4.300 sau 4.500 de lei brut, fie urcă la 4.700 de lei brut la finalul anului în fucție de situația economică), dar știu că salariul minim brut trebuie să ajungă cât mai repede la 5.000 de lei brut, adică aproape 3.000 de lei net.

Nu de alta, dar angajații sunt din ce în ce mai stresați și nervoși, nu se uită cu ochi buni la această restructurare și scădere economică, și să nu ne trezim că pleacă în Germania, țările nordice, Spania, Italia etc. și provoacă o criză de forță de muncă în România.

Discuția nu este numai despre creșterea salariului minim, având în vedere că aproape 900.000 din 5,2 milioane de angajați sunt plătiți oficial la acest nivel, ci despre piața forței de muncă, să nu pierdem ceea ce avem, și care se ține greu iar ceea ce lipsește să fie plombat cu muncitori asiatici, care rezolvă problema companiilor pe termen scurt, dar începe să creeze o iritare în societate.  

Creșterea salariului minim nu este doar strict un cost pentru companii. Bineînțeles că dacă atârnă greu acest cost și nu ai de unde să-l plătești, este o problemă. Dar nu cred că am ajuns acolo.