Din culisele negocierilor secrete pentru eliberarea reporterului WSJ, Evan Gerșkovici, din Rusia

Efortul de a-l aduce acasă pe re­porterul WSJ și pe alții s-a desfășurat pe trei continente, implicând agenții de spionaj, jucători politici și pe cel mai îndârjit susținător al acestuia, mama sa, scrie The Wall Street Journal.

Mama lui Evan Gerșkovici, Ella, a sosit pentru o întâlnire urgentă la 10.30 dimineața la Casa Albă cu preșe­dintele Biden joia trecută, a 491-a zi de detenție a fiului său. Întâlnirea era una strict secretă.

La mare depărtare, Evan Gerșkovici își petrecea ultimele ore în custodia Rusiei, la bordul unui avion guvernamental care se îndrep­ta către un aeroport turcesc. Acesta urma să fie partea centrală a unuia dintre cele mai complicate schimburi de prizonieri din istorie.

În Europa, avioane transportau celelalte piese umane ale unui puzzle fragil, printre ei numărându-se doi alți americani și opt ruși care împre­ună petrecuseră decenii în închisori politice și colonii penale. Prețul liber­tății lor era transportat în cătușe din Germania: Vadim Krasikov, un asa­sin profesionist pe care președintele rus îl voia întors acasă.

Mama lui Evan a fost una dintr-o serie extraordinară de personaje care au lucrat în umbră pentru a avansa schimbul. Soarta fiului ei a depins nu doar de mesajele schimbate de diplo­mați și spioni, ci și de intervenții se­cre­te din partea unor gazde TV, mili­ardari tech americani și oligarhi ruși.

În centrul luptei s-au aflat SUA și Germania, doi aliați confruntân­du-se cu moralitatea și calculele stra­te­gi­ce ale eliberării unor prizonieri vino­vați pentru a-și aduce cetățenii nevi­novați acasă. Pentru a reacționa în fața lui Putin și alți autocrați, De­par­tamentul american de stat a creat un întreg birou condus de un fost mem­­bru al Beretelor Verzi care au călă­torit în jurul Europei și Orien­tului Mijlociu pentru a explora posibile schimburi de prizonieri care ar fi putut duce la eliberarea lui Gerșkovici și a altora.

În 2022, Rusia se oferise să-l eli­bereze pe fostul pușcaș marin Paul Whelan dacă Germania era dispusă să renunțe la Krasikov. Casa Albă in­formase Berlinul, dar niciunul dintre cele două guverne nu era dispus să elibereze un ucigaș profesionist pen­tru un prizonier american obișnuit. Însă în martie, cu două săptămâni îna­inte de arestarea lui Evan, ameri­canii au fost informați că Putin do­rește în continuare schimbul. Câteva zile mai târziu, Gerșkovici îi scria unui coleg că rușii nu renunță și că germanii nu vor accepta.

Și totuși, președintele rus era de altă părere. Dacă administrația Biden nu va fi dispusă să-l dea la schimb pe Krasikov pentru Whelan, atunci poate ar fi dispusă să facă acest lucru pentru corespondentul unui ziar american important.

Pentru că Evan a fost catalogat ca fiind „deținut în mod incorect“, cazul său a fost preluat de entitatea creată de Departamentul de Stat, con­dusă de Roger Carstens, fost colonel în cadrul Beretelor Verzi, oferind astfel acces la o rețea de structuri guvernamentale menite să rezolve discret cazurile de răpire.

Ella a continuat să clădească o re­țea de surse în cadrul guvernului înclinate să o ajute. La un dineu orga­nizat la Cipriani în Manhattan de think tankul Atlantic Council, Ella l-a întâlnit pe cancelarul german Olaf Scholz și a pledat pentru elibararea fiului său. „Ajutăm. Facem ceva“, a răspuns acesta. Întâlnirea i-a creat acesteia nedumerire cu privire la ce se întâmplă în spatele scenei.

În octombrie încă nu se ajunsese la un consens în interiorul guvernului german, iar Berlinul spera ca o ce­rere oficială, legală din partea SUA să spargă impasul.

Între timp, Casa Albă încerca să vadă dacă Rusia ar accepta câțiva ruși condamnați pentru delicte nonvio­lente. Problema era că sistemul peni­tenciar american deținea puțini ruși pe care Kremlinul i-ar fi vrut.

După ce a respins o ofertă primi­tă din partea americanilor, Putin a transmis public, în cadrul unei întâl­niri cu reporteri, aceeași cerință pe care o reiterase în privat din 2021: eliberarea criminalului rus.

Mesajul a fost perceput clar în Berlin și Washington. În Berlin, Scholz a început să pună lucrurile în mișcare, spunând membrilor de cabi­net că va primi în cele din urmă o ce­rere oficială din partea Americii pen­tru a discuta un schimb ce l-ar implica pe Krasikov și că își va asuma res­pon­sabilitatea pentru acest lucru.

În ianuarie, Ella a mers la Fo­rumul Economic Mondial de la Davos pentru a se întâlni cu șeful de cabinet al lui Scholz și a cere ajutor. Acesta i-a promis ajutorul.

În aceeași zi, Scholz și Biden au vor­bit la telefon cu privire la o întâlnire pentru a discuta acest subiect la Casa Albă. Scholz i-a transmis lui Biden că va face acest lucru pentru el.

În cadrul unui interviu acordat lui Tucker Carlson, fosta gazdă TV, Putin a precizat că problema elibe­ră­rii reporterului american este în Washington. După difuzarea intervi­u­lui, Scholz a mers în Washington și după o întâlnire de o oră cu Biden cei doi lideri au convenit să analizeze plasarea lui Krasikov în centrul unui acord de eliberare a numeroși pri­zonieri, printre care Navalny, Gerșkovici și Whelan. Rusia urma să-și primească înapoi spionii deți­nuți în Slovenia și Norvegia.

Între timp, Navalny a murit din cauze necunoscute, Kremlinul neofe­rind nicio explicație pentru decesul acestuia.

Pe scena mondială, în timp ce liderii lumii îl condamnau pe Putin, ofițerii CIA și analiștii încercau să deslușească ce însemna moartea lui Navalny pentru schimbul propus. Pentru administrația Trump, revenirea rapidă la masa negocierilor putea face ca SUA să pară prea nerăbdătoare pentru un acord.

În mai, Ella se afla din nou la Casa Albă. Un oficial de la biroul lui Carsten îi spusese acesteia să-i ceară lui Biden să-l contacteze pe liderul german să avanseze lucrurile. La două zile după ce Ella a făcut acest lucru, Biden i-a trimis o scrisoare lui Scholz, o cerere oficială ce i-a oferit cancelarului mecanismul de care avea nevoie pentru a oficializa un acord.

În iunie și iulie oficialii americani s-au întâlnit cu omologii lor ruși în capitale din Orientul Mijlociu, în timp ce negociatorii germani au organizat propriile întâlniri.

Acordul final a fost unul fără precedent în amploare și complexitate. Directorul CIA a mers în Ankara, unde s-a produs schimbul, pentru a discuta aspectele logistice cu șeful spionilor din Turcia. Acordul cu Rusia era fragil și o singură scăpare ar fi putut arunca totul în aer.

Federația rusă mai avea câteva aspecte de protocol de acoperit cu omul care îi devenise cel mai faimos prizonier. Unul dintre acestea: lui Evan urma să i se permită să plece cu hârtiile scrise în detenție. Dar mai întâi, acesta trebuia să completeze o cerere oficială pentru clemență prezidențială. Textul urma de asemenea să-i fie adresat personal lui Putin.

Documentul pro forma includea un lung spațiu gol pe care-l putea completa sau pur și simplu lăsa gol, după cum era de așteptat. În rusă, corespondentul pe Rusia al WSJ a completat spațiul respectiv. Ultimul rând constituia o propunere proprie: după eliberare, ar fi Putin dispus să-i acorde un interviu?