Dilema investițională pe care nici George Soros, Warren Buffett sau Ray Dalio n-au reușit să o rezolve la timp s-ar putea să aibă astăzi un răspuns. Cum îți dai seama că o bulă prinde contur în piață și, mai important, că urmează să se spargă? Aparent cu Google Trends

Ray Dalio a văzut încă din 1995 semnele unei bule periculoase pe piața americană. Peter Lynch avertiza că investitorii păreau prea relaxați, George Soros paria agresiv împotriva acțiunilor tech, iar Warren Buffett refuza să investească în companiile de internet, neputând anticipa cum vor arăta acestea peste zece ani. Toți aveau dreptate, însă momentul exact al prăbușirii nu putea fi intuit. Nasdaq avea să atingă vârful abia în martie 2000, mult după ce cei mai cunoscuți investitori sunaseră alarma, notează The Economist.

Deși toți au identificat corect semnele bulei dotcom, momentul în care au încercat să se poziționeze față de aceasta s-a dovedit prematur. Soros a pierdut 700 de milioane de dolari din pariurile sale împotriva companiilor de internet, în timp ce fondul lui Buffett a rămas în urmă cu 15 puncte procentuale anual față de Nasdaq. Lecția a fost clară: recunoașterea unei bule este relativ simplă, dar sincronizarea cu explozia ei rămâne aproape imposibilă.

Astăzi, temerile revin. Piețele tech reacționează violent la scăderi mici, iar acțiunile legate de inteligența artificială sunt urmărite atent. Palantir, de exemplu, se tranzacționează la peste 200 de ori câștigurile estimate pentru anul viitor, iar multiplii S&P 500, ajustați la câștigurile reale din ultimul deceniu, au fost mai ridicați doar în perioada bulei dotcom.

Problema este că indicatorii clasici, eficienți pe termen lung, nu oferă repere pentru următoarele 12 luni. Investitorii care caută repere imediate trebuie să privească dincolo de metodele tradiționale.

O direcție surprinzătoare vine din analiza căutărilor Google. Momentele în care interesul public explodează coincid adesea cu prețurile record ale activelor, fie că vorbim despre Bitcoin, Dogecoin sau acțiuni. Prăbușirile care au urmat vârfurilor de popularitate arată că mania retailului poate fi un semnal mai fiabil decât evaluările fundamentale. Totuși, există excepții: în august, căutările pentru „AI stocks” au atins un maxim, dar prețurile au continuat să crească.

Situația s-a schimbat însă în ultimele luni. Interesul pentru acțiunile AI a scăzut exact în perioada în care acțiunile au început să se clatine. Nvidia a pierdut 15% față de vârf, indicele Philadelphia Semiconductor a scăzut cu 13% în primele trei săptămâni din noiembrie, iar ETF-ul AIQ a înregistrat o corecție de 12%. Chiar și Bitcoin, un barometru al apetitului pentru risc, a coborât cu peste 30% față de nivelurile din octombrie.

Un alt indicator neconvențional provine din istorie: între 1995 și 2000, Nasdaq a trecut prin cel puțin 12 corecții de peste 10%, recuperând de fiecare dată și urcând ulterior aproape de 12 ori valoarea inițială. Investitorii care au ignorat zgomotul pieței au câștigat enorm, în timp ce cei care au intuit corect bula, dar au acționat prea devreme, au ratat câștigurile pe care le ținteau. Un exemplu în acest sens este cazul emblematic al investitorului Julian Robertson, care gestiona 21 de miliarde de dolari în 1998, dar a fost forțat să-și închidă fondul pe 30 martie 2000, la doar două zile după ce piața atingea vârful absolut.

Și astăzi apar semnale similare: investitori celebri ies din piețele cele mai volatile înaintea unor potențiale corecții. Michael Burry, cunoscut pentru pariul său împotriva obligațiunilor ipotecare înainte de criza din 2007–2009, a shortat acțiuni AI, inclusiv Palantir și Nvidia, înainte să își închidă fondul în octombrie 2025.

Dacă privim istoria ca un ghid, momentul în care cei mai prudenți investitori părăsesc piața poate semnala apropierea unui punct de inflexiune. Dar, la fel ca acum 25 de ani, dilema rămâne aceeași: identificarea bulei este relativ ușoară; anticiparea momentului în care se sparge este ceea ce separă performanța de pierdere.