Versiunea completă
Carte

Dezvăluirile unei jurnaliste americane despre cuplurile din Coreea de Nord: Țara rămâne încremenită în timp

Jurnalista americană Barbara Demick este din 2001 corespondentul ziarului Los Angeles Times la Seul, oraș din care scrie săptămânal articole despre viața din Coreea de Nord. Cele mai importante întâmplări au fost consemnate în cartea „Nimic de Invidiat – vieți obișnuite din Coreea de Nord”, publicată în 2009 și distinsă cu premiul Samuel Johnson, cel mai perstigios din Marea Britanie în domeniul…

Razvan Muresan · 27 ianuarie 2014 · 2 min de citit

“Coreea de Nord nu are o cultură a întâlnirilor dintre bărbați și femei. Multe căsătorii continuă să fie aranjate, fie de familii, fie de secretari de partid sau șefi. Cuplurile nu trebuie să-și afișeze afecțiunea în public; până și a te ține de mână în public este considerat deplasat”, consemnează jurnalista. Refugiații din Coreea de Nord susțin că nu există relații sexuale premaritale și nici nu poate fi vorba ca o studentă nemăritată să rămână gravidă. În Coreea de Nord turiștii nu se pot caza la hoteluri fără permis de călătorie și niciun hotel nu primește cupluri necăsătorite.

Dictatorul Kim Ir-sen a descurajat și căsătoriile timpurii, emițând în 1971 instrucțiunea specială ca bărbații să se însoare la 30 de ani și femeile la 28. Așa cum scria într-un ziar nord coreean, “patria și națiunea speră și cred că tinerii vor păstra frumoasa tradiție de a se căsători doar după ce vor fi făcut destule pentru țară și popor”. Reglementarea era menită să susțină moralul soldaților, care nu trebuiau să-și facă griji că își vor pierde prietenele în timpul satisfacerii serviciului militar. Deși interdicția cu privire la căsătoriile timpurii a fost ridicată în 1990, nord-coreeni nu privesc cu ochi buni cuplurile tinere, indiferent cât de inocentă ar fi relația lor.

Campaniile de propagandă le sfătuiesc pe femei să adopte “coafuri tradiționale, în conformitate cu modul socialist de viață și cu gustul vremii”. Pentru cele de vârstă mijlocie, asta înseamnă păr scurt și coafat permanent; femeile necăsătorite pot purta părul mai lung dacă este strâns la spate sau împletit în cozi. Nord-coreenele nu au voie să poarte fuste deasupra genunchilor sau tricouri fără mâneci. Faptul că diferențele cele mai radicale cele două societăți se manifestă în relațiile interumane și îmbrăcăminte este un indiciu al felului în care Coreea de Nord rămâne încremenită în timp, pe când Coreea de Sud s-a schimbat radical.

“Acum câțiva ani, pe când mă aflam în excursie în buzunarul nord-coreean care e frecventat de turiștii sud-coreeni, am văzut un portar de hotel gata să leșine la vederea unei tinere sud-coreene în mini-șort din blugi și cu un top care îi lăsa complet dezvelit mijlocul. Mulți refugiați nord-coreeni pe care i-am intervieva mi-au spus că în Coreea de Sud îi uimiseră cel mai mult cuplurile care se sărutau în public”, scrie jurnalista americană.

Povestea completă a experienței din Coreea de Nord este redată integral în cartea „Nimic de Invidiat – vieți obișnuite din Coreea de Nord”, disponibilă în România la editura Meteor Press.

Ce mai trebuie să citeşti