Despre sindromul impostorului la Business MAGAZIN

Sunt Ioana și sunt editorul Business Magazin.

Îmi zic editor, ca în presa străină, titulatura de „redactor-șef” nu prea mi-a plăcut, încă de când mi-a fost propusă, fiindcă: 1. Am interviuri săptămânale cu „șefi” în adevăratul sens al cuvântului, cu sute și mii de angajați, cu strategii de leadership și planuri de afaceri – ce facem noi aici este cu totul altceva; 2. Organigrama din redacția noastră nu prea mai arată la fel ca acum 18 ani, atunci când s-a lansat revista (iar numărul de jurnaliști de aici era de 18, pe diferite niveluri ierarhice) – și lucrăm toți, cot la cot, fără ierarhii. 3. Pentru că în capul meu, am rămas tot „Ioana Mică”, (avem și o Ioana Mare – Ioana Mihai – care ne-a ghidat și ea înspre valorile de bază alte revistei), așa cum m-a numit Dorin Oancea, redactorul șef de atunci și cel care a avut încredere să angajeze un absolvent de actorie la o revistă de business.

Mai e și un mic „sindrom al impostorului” cu care mă confrunt – am senzația uneori că toți cei pe care îi întâlnesc pot face mai bine ceea ce fac eu. Pe de altă parte, eu și colegii mei (Roxana Cârcior – producătorul nostru video, responsabil și de DTP; Camelia Iliescu – art directorul revistei și al cataloagelor noastre; Andra Stroe – pasionată de antreprenoriat și, probabil, cea mai atentă la detalii de orice fel; George Toader – sinonim cu site-ul bmag.ro, Iulian Popa, cel care se asigură că în print va apărea cea mai bună versiune a pozelor voastre și Mugur Vazzolla, responsabil cu cititul revistei de la cap la coadă), suntem singurii care mai dezvoltă un produs media de business săptămânal.

Nu știu cum am ajuns să lucrez de mai bine de 10 ani la Business Magazin – timp în care, vrând-nevrând, am ajuns să mă identific cu un brand fără de care, mărturisesc, nu aș ști cum să mă prezint (Recent, chiar m-am prezentat cuiva drept „Ioana Business Magazin”). Nu știu de ce alții au plecat – din presă sau de aici, dar vă pot spune câteva dintre motivele pentru care eu am rămas. Unii oameni plătesc bani grei să trăiască experiențele pe care noi le trăim, să cunoască oamenii pe care noi îi cunoaștem. La 20 și ceva de ani, văzusem trei continente și călătorisem la Business Class când nu îmi permiteam să stau singură în chirie, ca să ajung să cunosc directorii executivi ai unor companii a căror poveste nici nu visam să o aflu  chiar de la „sursă”.  Asta este partea „glam – fancy – paradoxală”. Dar dincolo de asta – întâlnirile cu oamenii din business, antreprenori, directori executivi, expați sau români – sunt mereu fascinante. Suntem privilegiați că jobul nostru înseamnă să avem de-a face, destul de des, cu oameni mai deștepți decât noi – e ca și cum am avea un curs de self development săptămânal în fișa postului. Toate astea țin de presa de business – cred.

De ce Business Magazin? Cred că cel mai important lucru de aici este libertatea totală pe care am primit-o din secunda în care am călcat în această redacție. Pe atunci, mi s-a părut interesant un interviu cu niște băieți, respectiv „băieții de la Pegas”, cei care au reinventat „Atelierele Pegas – în zodia capitalismului”, iar la două săptămâni  de la angajare, m-am trezit că aveam cover story-ul expus pe magazinul Cocor din Capitală. Încrederea totală pe care am primit-o de la Dorin Oancea atunci s-a tot perpetuat de-a lungul anilor în redacția noastră – și cam acesta este principiul de bază aici – orice/oricine are o poveste – orice poate deveni un subiect – trebuie doar să ai curajul să spui povestea – păstrând niște principii de bază: respectul, integritatea, normalitatea. În principiu, la BM muncește cine vrea și cine poate, iar în acest moment, colegii mei, precum și colaboratorii noștri de la ZF, se pare că pot mai mult ca niciodată. Apoi, am rămas aici pentru că Business Magazin este mai puțin despre cifre și mai mult despre acest renumit „storytelling”, care câștigă tot mai mult teren și la noi și care a definit această revistă încă de la începuturi. Sunt fericită că bunicul meu – probabil singurul care îmi citea cover story-urile de la cap la coadă – reușea să înțeleagă ceea ce scriu, chiar dacă era vorba despre o firmă de IT.

Apoi, Business Magazin este și despre adaptabilitate: forma în care am ales să vă spunem poveștile s-a tot dezvoltat. Suntem din ce în ce mai prezenți și în online, și pe rețelele de socializare, și la evenimente. Iar dacă la început „îi certam” pe cititori că nu cumpără și nu alocă suficient de mult timp printului – acum vă spun că mergem noi către voi, oriunde v-ați afla.  BUSINESS Magazin este, uneori, un business în sine – iar dacă la începuturile publicației mulți vorbeau despre supraviețuire – a presei scrise, în general și a noastră, în special – vă spun că, din acest punct de vedere, ne simțim mai puternici ca niciodată.

La mjlocul revistei veți găsi o incursiune în povestea primilor 18 ani de Business Magazin. Noi suntem aici cu voi să vă povestim prezentul și o parte din viitor. Poate se poate altfel – dar deocamdată aceștia suntem noi, cei care, deseori, ne identificăm cu Business Magazin.