De unde vin și ce înseamnă, de fapt, numele date uraganelor

Obiceiul datează de la începutul secolului XX, atunci când soldații americani au început să numească furtunile după numele celor apropiați: prietene, soții sau alte rude. Nu era însă ceva formal, dar lucrurile aveau să se schimbe la jumătatea secolului.

În 1950, mai multe furtuni s-au format deasupra Oceanului Atlantic, iar denumirile tehnice folosite în acea perioadă au creat o mare confuzie. Institutul Meteorologic din Statele Unite a luat decizia de a folosi alfabetul militar din timpul celui de-al doilea război mondial: Able, Baker, Charlie, Dog și așa mai departe. S-a dovedit însă a fi o idee proastă, pentru că furtunile primeau aceleași nume an de an.

În 1979 s-a luat decizia de a alterna nume feminine și masculine, lista urmând a fi luată de la zero la fiecare 6 ani; s-au folosit nume englezești, spaniole și franceze.

În cazul în care o furtună produce pagube materiale însemnate sau provoacă pierderi de vieți omenești, numele se retrage și nu va mai fi folosit niciodată. Din 1950 și până în prezent, peste 80 de nume au fost retrase de către Organizația Internațională de Meteorologie.

În cazul în care toată lista de nume se termină înainte de ciclul de 6 ani (s-a întâmplat o singură dată, în 2005), specialiștii pot apela la nume grecești.