De ce capitalismul în forma lui actuală nu mai poate exista

Aceste vorbe nu sunt ale vreunui filosof, influencer sau socialist. îi aparțin lui Ray Dalio, fondatorul Bridgewater, cel mai mare fond de hedging din lume, un investitor în angajatori notorii pentru faptul că oferă salarii mici, ca Walmart și KFC. Dalio, un om cu o avere de apromativ 18 miliarde de dolari, potrivit Forbes, este un produs model al capitalismului. Totuși, el și alți miliardari de succes au început să se teamă pentru sistemul care le-a adus o prosperitate pe care n-o au nici regii.

Capitalismul creează prosperitate, după cum scrie Bloomberg. Prin canalizarea energiilor în producție și inovație, a permis la miliarde de oameni să trăiască mai bine decât împărații de demult. Însă capitalismul concentrează puterea în mâinile celor care dețin proprietatea, inclusiv ale miliardarilor greu de iubit și ale corporațiilor multinaționale. Este învinovățit pentru lărgirea decalajului dintre bogați și săraci. Mulți oameni îl echivalează cu cronismul și cu guvernele captive unor interese speciale.

În umbra capitalismului cronic s-au dezvoltat guverne care acum pun în pericol ordinea și valorile liberale și au crescut companii cu puteri mai mari decât cele ale guvernelor.

Există o tabără care spune că soluția pentru aceste dezechilibre este curățarea capitalismului: stoparea subvențiilor și protecțiilor pentru întreprinderi, distrugerea monopolurilor și reducerea birocrației. O altă tabără spune că guvernul trebuie să joace un rol mai mare, deoarece pe motivația capitaliștilor – profitul – nu se poate pune baza pentru îndeplinirea nevoilor societății.

Inegalitatea a devenit atât mai benefică, cât și mai rea. Inegalitatea dintre națiuni s-a diminuat odată cu ascensiunea Chinei, Indiei și a altor națiuni care au adoptat capitalismul și piețele libere. În același timp, inegalitatea dintre bogații și săracii unei țări s-a agravat. În general, jumătatea de jos a lumii, pe scara averii, deține mai puțin de 1% din averea la nivel mondial, în timp ce primii 1% dintre adulți dețin 47%. Capitalismul și piețele libere sunt contestate atât de stânga politică, cât și de dreapta. Doi senatori americani care fac campanie pentru a deveni candidați la președinție ai Partidului Democrat, Bernie Sanders și Elizabeth Warren, susțin că sistemul economic este „manipulat” pentru a aduce beneficii bogaților.

În spectrul politic de dreapta, președintele Donald Trump s-a etichetat drept „omul tarifelor” și spune că vrea să restricționeze imigrația, chiar dacă fluxul liber de bunuri și oameni este combustibil pentru creșterea economiilor capitaliste. Ray Dalio, miliardarul fondator al Bridgewater Associates, avertizează că nemulțumirea față de distribuirea inegală a avuției ar putea duce la revoluție.

Capitalismul este construit pe principiul căutării de profit de către proprietari privați. Persoanele fizice și companiile dețin terenuri, mașini și alte active și angajează muncitori pentru a utiliza acest „capital” cu scopul de a crea produse și servicii destinate vânzării. În teorie – și, de obicei, în practică – concurența pentru clienți îi forțează pe capitaliști să progreseze, să aducă îmbunătățiri ofertei lor. Mai degrabă „mâna invizibilă” a pieței libere decât guvernul ghidează cine ce face, spune teoria.

Economistul scoțian Adam Smith scria în 1776: „Nu de la bunăvoința măcelarului, a producătorului de bere sau a brutarului ne așteptăm să ne vină cina, ci de la nevoia lor de a-și urma interesul”. Economistul american Milton Friedman argumenta în anii ’70 că maximizarea profiturilor pentru acționari, sub rezerva respectării legii, ar trebui să fie singurul obiectiv al corporațiilor. Boardurile companiilor au îmbrățișat în mare parte până acum acest mesaj. Însă acum este în plină ascensiune un curent care promovează așa-numitul capitalism pentru stakeholderi, care cere corporațiilor să echilibreze interesele acționarilor cu cele ale angajaților, clienților și societății.

În august 2019, Business Roundtable, o asociație a executivilor unora dintre cele mai puternice companii din SUA, a susținut această idee, abandonând sprijinul pentru principiile lui Friedman. Noile principii ale Business Roundtable spun că deciziile nu ar mai trebui să ia în considerare doar cum să fie realizat și maximizat profitul pentru acționari, ci să-i ia în calcul pe toți cei care au interese la companie, adică pe angajați, clienți și societatea în general – stakeholderii.

Este o schimbare de filosofie majoră pentru asociație, în care sunt membri directori executivi ai zeci de companii mari precum Amazon, Apple, Bank of America, BlackRock, BP, IBM, Chevron, Citigroup, Exxon, Morgan Stanley, Coca-Cola, Pepsi, Procter & Gamble, Walmart, Whirpool, S&P, Pfizer, Motorola, Mastercard și KPMG. Grupul, condus de James Dimon, CEO-ul JPMorgan, este o voce puternică la Washington pentru interesele businessului american.

Germania cere deja o reprezentare de 50% a angajaților în consiliile de supraveghere ale marilor corporații, care iau decizii strategice. Remediul pieței libere pentru capitalism este și mai mult capitalism: spargerea giganților din tehnologie ar echilibra condițiile de joc pentru concurenți. Renunțarea la tarife ar aduce beneficii celor fără avere, care cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe produsele importate. Relaxarea limitelor privind tipurile de case care pot fi construite ar face ca locuințele să fie mai abundente și mai accesibile.

Restricțiile privind activitățile de lobby ar oferi companiilor neconectate din punct de vedere politic șanse mai mari de succes. Multe dintre aceste corecții sunt susținute de politicieni de centru-stânga, cum ar fi Elizabeth Warren, care se descrie ca fiind „capitalistă până în măduva oaselor”. În ceea ce privește impozitele, capitaliștii sunt împărțiți. Unii spun că impozitele mai mici vor stimula creșterea și prosperitatea. Alții menționează ca model Scandinavia, cu impozite ridicate: dezlănțuiți antreprenoriatul privat pentru a crea prosperitate, apoi folosiți impozitele și transferurile pentru a compensa distribuirea inegală a veniturilor – un rezultat inevitabil.

O altă abordare – fie în loc de, fie, mai des, în plus față de îmbunătățirea capitalismului – este ca guvernul să preia anumite părți ale economiei în care sistemul capitalist nu a reușit să acopere nevoile de bază. În această viziune, guvernul ar construi mai multe locuințe în loc să ofere pur și simplu stimulente pentru construcții private. Aceasta ar garanta locuri de muncă la stat pentru persoanele care au fost concediate în sectorul privat, evitându-se reducerea ocupării forței de muncă de fiecare dată când economia încetinește. Aceste idei vin din stânga spectrului politic.
În dreapta, mișcarea „conservatorismului național” ar ține în frâu piețele libere prin implicarea în planificarea industrială și protejarea industriilor cheie împotriva concurenței externe. Rezultatul: unii din stânga îmbrățișează capitalismul, iar alții din dreapta nu au încredere în el.

O reformă a capitalismului cere Thomas Piketty, un tânăr economist francez în vogă, cu orientări socialiste, cu conexiuni politice și specializat pe inegalitate și avuție. Ultimul său blockbuster a adus inegalitatea în centrul dezbaterilor economice și politice. În cea mai recentă analiză, francezul propune soluții radicale, îndreptate contra miliardarilor, în care cuvântul de ordine este exproprierea.

„A venit vremea să ieșim din această fază unde proprietatea este sacră și să trecem dincolo de capitalism”, a spus economistul într-un interviu pentru revista franceză L’Obs. Piketty spune că este o greșeală să consideri inegalitatea ca fiind înrădăcinată în natură sau determinată de schimbările tehnologiei. Cauzele sale reale se regăsesc în politică și ideologie – iar acest lucru o face mai ușor de abordat.

Corecțiile propuse de Piketty sub stindardul „socialismului participativ” presupun schimbări dramatice în economiile dezvoltate ale lumii – iar până acum succesul ideilor sale la urnele de vot a fost limitat.

Candidatul socialist pe care economistul l-a susținut în alegerile din Franța din 2017 s-a prăbușit chiar în primul tur, deși guvernul președintelui Emmanuel Macron cel puțin a imitat îndemnul lui Piketty de a regândi capitalismul, amintește Bloomberg.
În noua sa lucrare, potrivit L’Obs, Piketty scrie că niciun acționar nu ar trebui să controleze mai mult de 10% din drepturile de vot la o companie – chiar dacă deține o participație mult mai mare.

El sprijină un fel de predare a capitalului în mâinile publicului – o variantă a banilor aruncați din elicopter. Ideea lui Piketty de „moștenire pentru toată lumea” presupune a acorda tuturor cetățenilor o sumă forfetară, de 120.000 de euro în cazul Franței, la împlinirea vârstei de 25 de ani.
Apoi, economistul susține aplicarea un impozit pe avere pentru a consacra ideea că dreptul de proprietate peste o anumită valoare nu poate fi decât „temporar”. În Franța, de exemplu, scara ar varia de la o taxă de 0,1% pentru o avere sub media națională de 200.000 de euro până la 90%.

„Sistemul pe care îl propun face posibilă deținerea câtorva milioane de euro, sau chiar zeci de milioane, cel puțin pentru un timp“, a explicat Piketty pentru L’Obs. „Dar cei cu câteva sute de milioane de euro, sau câteva miliarde, va trebui să împartă puterea.”