Versiunea completă
Opinii

Dacă toată lumea ar avea educație financiară, antreprenorială și ar fi lideri, cine ar mai munci?

Toată lumea vorbește despre educație financiară, despre educație antreprenorială și educație în carieră, leadership. Din ce în ce mai mulți vor să-i învețe pe ceilalți ce înseamnă acest lucru. Este plină piața de consultanți, experți, coach etc. Și chiar e…

Cristian Hostiuc · 5 mai 2025 · 5 min de citit

Toată lumea vorbește despre educație financiară, despre educație antreprenorială și educație în carieră, leadership. Din ce în ce mai mulți vor să-i învețe pe ceilalți ce înseamnă acest lucru. Este plină piața de consultanți, experți, coach etc. Și chiar e bine că este așa, pentru că avem de unde alege.

Educația financiară încearcă să schimbe, la început, ideea noastră de economisire și, poate, de in-vestiție.

Se spune că dacă vrei să ai bani pe termen lung, din suma de bani pe care o câștigi acum o parte trebuie să se ducă în economii sau investiții, înainte de a începe să aloci bani către celelalte cheltuieli. Noi, de obicei, cheltuim și plătim ce trebuie, și, dacă mai rămâne ceva – dacă –, ne putem gândi să punem de-oparte.

Când vorbim despre economii, înțelegerea este că vei câștiga o anumită dobândă, iar principalul este garantat, fie prin depozit, fie prin titluri de stat – noua pasiune a românilor.

Când vorbim despre investiții, câștigurile pot fi mai mari decât o dobândă la bancă sau la titluri de stat, dar principalul, adică suma investită, s-ar putea să crească sau să scadă.

Când investești într-o acțiune, poți să-ți iei dividendul, dacă firma îl plătește, dar prețul acțiunii poate varia de pe o zi pe alta, poate să crească sau să scadă.

De-abia în ultimul timp noi am început să facem distincția între cele două noțiuni, economisire și in-vestiție, ceea ce este un pas înainte.

Dar să nu uităm că cel mai important lucru ar fi ca dintr-un salariu lunar, dintr-un venit lunar, înainte de a cheltui banii, să pui bani deoparte. Și după aceea, în funcție de ce rămâne, să-ți ajustezi cheltuielile și plățile.

În privința educației antreprenoriale, am o perspectivă puțin diferită față de cea a experților. Nu am făcut niciodată vreo afacere, nu sunt antreprenor, nu am avut vreodată o companie, nu am pus pe piață nicio idee de business, așa că vorbesc ca un nonexpert.

Cu cât știi mai multe despre antreprenoriat, cu cât citești mai mult despre cum să faci o afacere, cu atât îți reduci șansele de a începe o afacere și, mai ales, de a face o afacere cu ceva succes. Cu cât citești mai mult și auzi mai multe despre cum arată o afacere în interior, în back-office, cu atât te poate face să renunți.

Bucătăria internă a unei afaceri este copleșitoare și, la început, când lucrurile nu merg – și, de cele mai multe ori, nu merg –, foarte mulți renunță. O afacere începe mai mult din curaj, fără prea mari repere de P&L, fără nimic. Pur și simplu o începi și, după aceea, vezi cum merge, vezi de ce ai nevoie și cum poți să ajungi acolo.

Dacă citești înainte sau auzi despre problemele de cash de la început, când ai zero lei capital și nimeni nu te împrumută, te apuci cu mâinile de cap. La început, mai mult trebuie să cheltuiești bani pe care nu îi ai, adică trebuie să începi un business mergând operațional pe datorie, îți plătești furnizorii mai încolo, te plătești pe tine mult mai încolo și faci rost de bani și mai încolo.

Dacă afli dinainte despre aceste lucruri, te îngrozești. Mai bine nu începi afacerea.

Nu mulți au curajul de a porni ceva, doar cu o idee în cap, mergând pe ideea că lucrurile se vor rezolva pe parcurs.

Toate poveștile cu antreprenori sunt frumoase, toate ideile de business sunt valoroase, dar, la început, cu cât știi mai puțin despre business, cu atât ai șanse mai mari să mergi înainte cu ideea ta și, poate, să câștigi în final. Câteodată poți să ai succes, câteodată nu.

Dacă nu ai bani de acasă sau de la altcineva, activitatea economică pe datorie, pe plăți amânate sau pe care nu le mai plătești niciodată este baza pe care te sprijini într-o afacere.

În ceea ce privește zona de leadership, unde toată lumea este expertă, totul ține în primul rând de curajul pe care îl are cineva de a sta în față, de a face el lucrurile sau de a-i pune pe alții să facă acele lucruri. Toată lumea crede că liderii, că leadershipul înseamnă cunoștințe, knowledge, educație etc.

Este un lider cel care știe cel mai puțin sau chiar deloc, dar are „tupeul” să vorbească despre acel lucru și să-i pună pe alții să execute.

Leadershipul înseamnă să stai în față, în primul rând, știind că știi cel mai puțin, dar să ai încredere în tine că ceilalți din spatele tău, care știu mai mult, te vor susține.

Leadershipul înseamnă să te uiți tot timpul înainte, să nu fii prizonierul trecutului, să crezi cel mai mult dintre toți că vei ajunge undeva.

Foarte mulți oameni își dau seama că nu pot să fie lideri, că n-au acest tupeu, și preferă să rămână în spatele unui lider. Până la urmă, nu trebuie ca toată lumea să fie lider.

E frumos când auzim despre leadership, mai greu este când ar trebui să-l aplici.

Nu știu cum ar arăta o societate educată financiar, cu educație antreprenorială și care „bubuie” de lead-ership. Dar așa ceva nu există.

Dar este bine când auzim povești despre aceste lucruri.    ■cristian.hostiuc@zf.ro)

Ce mai trebuie să citeşti