Cutia Pandorei

Nici bine nu a apucat sa treaca de votul Senatului – cu ajutorul in extremis al ministrului Gheorghe Flutur – ca legea lustratiei a si inceput sa se clatine sub anuntul unor viitoare – si inevitabile – rectificari. De fapt, acest scena-riu a fost confirmat chiar si de unul dintre initiatori, Mona Musca, care a trebuit sa admita ca proiectul care a trecut de Senat trebuie „armonizat cu Constitutia“.

Cu toate acestea, se-natorii coalitiei – intre care sigur s-ar fi gasit destui juristi cu argumente pertinente – au evitat sa critice deschis proiectul la dezbaterea in plen.  Unii observatori au intrevazut aici o manifestare a instinctului de conservare politica, unii preferand sa taca sau sa lipseasca de la vot decat sa fie asimilati cu imaginea celor de la PRM si PSD, ale caror motivatii de opozitie fata de ideea de lustratie nu sunt greu de banuit. Totusi, dupa ce proiectul a fost votat, unii – precum vicepremierul Gheorghe Copos, mentionat ca potentiala victima a legii – nu si-au putut stapani temerile ca lustratia va fi folosita in lupta politica, avand un potential deloc neglijabil de a complica lucrurile, ca o cutie a Pandorei.

Discutia s-a suprapus rapid cu cea despre dosarele Securitatii, un alt potential pericol la adresa multor cariere de politicieni. Directorul SRI, Radu Timofte, avea sa declare linistitor ca de fapt Serviciul n-are asa de multe dosare de politicieni, primari „sau alte categorii de functii“, incat sa bulverseze societatea si ca, „din discutiile cu colegii arhivari“, a inteles ca nici la CNSAS nu sunt documente chiar asa de spectaculoase pe cat se spune, dand astfel o replica indirecta presedintelui Basescu, care sugerase recent ca vor fi „foarte multe surprize“ in cele 1,3 milioane de dosare predate CNSAS.