Cursa pentru cea mai râvnită poziție diplomatică: e-mailuri sparte, acuzații mincinoase și înțelegeri ascunse

E-mailuri sparte, conturi de Twitter false, acuzații mincinoase și înțelegeri ascunse. Acestea au fost elementele ce au caracterizat cursa pentru cea mai râvnită poziție diplomatică internațională: secretarul general al ONU. Câștigătorul concursului are un statut aparte, de ambasador al păcii și este vocea celor săraci și asupriți, dar drumul spre o astfel de poziție înaltă este pavat cu mine de teren și capcane.

Miercurea trecută, în a șasea rundă de vot, niciunul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU nu și-a exprimat vetoul față de Antonio Guterres, favoritul clar pentru a-l urma în funcție pe Ban Ki-moon. Antonio Guterres, fost prim-ministru portughez și înalt comisar ONU pentru refugiați, a fost lider detașat și în ultimele trei reuniuni ale Consiliului de Securitate, iar joi, la momentul predării materialului, se așteaptă votul formal pentru confirmarea candidatului.

Chiar dacă Guterres se află la mai puțin de un pas de funcția mult dorită, cursa a fost una strânsă și plină de controverse. Fiecare concurent a trebuit să prezinte un manifest personal în fața celor 193 de țări, în adunarea generală, iar Guterres a câștigat puncte pentru umorul, carisma și discursul său. Dar traseul său către poziția de secretar general ar fi putut fi totuși blocat de un drept de veto venit de la unul dintre cei cinci membri permanenți ai consiliului, cel mai plauzibil din partea Rusiei, care susține că este rândul unui est-european să dețină funcția. În urmă cu câteva săptămâni, un cont de Twitter cu numele lui Guterres a pretins că are asigurat sprijinul Moscovei, declanșând diverse speculații, însă contul s-a dovedit a fi un fals.

Pe locul al doilea s-a aflat ministrul de externe al Slovaciei, Miroslav Lajčák, care în ultima secundă a primit o surpriză de proporții, după ce Robert Fico, prim-ministrul țării sale cu orientare prorusă, a vizitat Moscova cu patru zile înainte de al treilea scrutin și a atras atenția prin expunerea criticilor sale cu privire la sancțiunile UE asupra problematicii dintre Rusia și Crimeea. Din acest motiv, Lajčák s-ar fi putut confrunta cu un veto de la unul sau mai mulți dintre membrii occidentali ai consiliului permanent. Al treilea plasat a fost Vuk Jeremic, fostul ministru de externe sârb, „ce va fi aproape sigur respins“ de SUA, spuneau diplomații, pentru că Washingtonul nu a iertat opoziția lui Jeremic față de independența Kosovo. Amenințarea veto-urilor, cu toate acestea, este decisivă în turul următor, atunci când consiliul permanent votează doar cu buletine „colorate”. Orice candidat care primește un vot de culoare, pe lângă unul de descurajare, va ști că se află în fața unui zid de piatră.

Speranța că o femeie ar putea prelua cârma Națiunilor Unite a fost slabă, ultimul sondaj de opinie arătând că primele trei locuri au fost ocupate de bărbați. Helen Clark, fosta prim-ministră din Noua Zeelandă și șefa Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, este una dintre cele câteva femei cu înaltă calificare în această cursă, care a ieșit mult mai rău decât se aștepta în sondaje, însă nu a dat vina pe sexism pentru asta. „Există o mulțime de alți factori care contează. Există est-vest, este nord-sud, e stilul de abordare a acestei poziții. Își doresc conducere puternică? Te doresc un om maleabil? Acestea sunt cu mult mai importante decât sexismul”, spune ea.

Natalie Samarasinghe, șefa Asociației Națiunilor Unite din Marea Britanie, care a militat pentru un proces de selecție mai transparent în acest an, crede că discriminarea de gen a jucat un rol, chiar dacă unul secundar. „Femeile cu înaltă calificare și cu experiență se poziționează mai bine decât bărbații”, a spus Samarasinghe. „Nu am nicio îndoială că sexismul este un factor, însă nu cel determinant. Puterea contează mai mult în politică. Ceea ce vedem este o luptă de afirmare în cadrul P5 (consiliul permanent al celor cinci membri), în care profilul candidatului contează mai puțin decât cel care merge pe aceeași linie cu viziunea lor”, adaugă ea. Suișurile și coborâșurile din sondaje sunt un semn exterior a ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise, dar nu spun întreaga poveste. Un subiect subsidiar de unde reiese aceeași rivalitate pentru cursa mult dorită are loc la mii de kilometri distanță de sediul ONU, în capitala Bulgariei, Sofia.