Versiunea completă
Comerț

Cum să faci bani din vânzarea de uși de garaj

Cu telecomanda, bineînțeles. Așa văzuse în filmele americane Ciprian Oprea și a vrut să vândă și el în România uși de garaje automatizate. Care poate fi pasul următor pentru cineva care a importat și a produs primele uși de garaj cu telecomandă din România?

Neferu · 7 octombrie 2011 · 4 min de citit

Construcția unei case parcă nu e suficientă dacă automobilul personal nu are și el o “cameră” la parter, în care intră printr-o ușă maro sau albă. Așa am văzut în filmele americane, așa ne place. Și chiar dacă moda garajelor cu uși manuale sau automatizate începe să prindă, puțini știu că asemenea produse se fabrică și în România. Povestea începe în urmă cu 13 ani, când Ciprian Oprea, acționarul majoritar al grupului MCA, avea 25 de ani și tocmai terminase Facultatea de Electronică și Telecomunicații în București. Primele produse comercializate de firmă veneau din import și abia ulterior s-a trecut la producție, însă prima ușă nu a ieșit pe poarta unei fabrici în adevăratul sens al cuvântului, ci prin spatele blocului. “Prima ușă de garaj am făcut-o într-un apartament la etajul șase. Avea trei metri și 100 de kilograme, nu a încăput în lift și am fost nevoiți să o cărăm pe scări. Veneau clienți mai mulți și, pentru că utilizam liftul, a trebuit să plătim mai mult la întreținere”, își amintește Oprea.

Abia în 2000 firma a început să producă în adevăratul sens al cuvântului, însă nu uși, ci rulouri termice pentru ferestre, într-un atelier de 100 de metri pătrați în localitatea Dobroiești din județul Ilfov. În 2001 a demarat și producția de uși secționale. “Nu oricine își permitea la acea vreme să cumpere astfel de uși. Cu toate acestea, a prins, iar replica de vânzare pe care o foloseam pentru a le arăta clienților ce vindem era <ca în filme>”, explică Oprea.
Firma a mai trecut cu producția și pe fosta platformă industrială UMEB din Capitală, pe care se află în prezent mallul Cotroceni Park, iar de șapte ani producția se face la Jilava, în județul Ilfov.

“Activitățile de producție se întind pe o suprafață de 3.500 de metri pătrați, însă avem în plan o investiție de circa un milion de euro, care cel mai probabil se va concretiza la începutul lui 2012 și care va crește suprafața de producție cu încă 2.000 de metri pătrați”, explică Oprea. Capacitatea de producție a fabricii din Jilava se ridică la 10.000 de uși și 15.000 de rulouri termice pe an, iar deocamdată se lucrează la o capacitate de 70%, respectiv de 80%.

Investiția de un milion de euro ar urma să permită firmei să scoată pe ușa fabricii 15.000 de uși și 25.000 de rulouri în fiecare an. “Pentru extinderea capacității de producție vom folosi preponderent finanțare din credite bancare”, spune Oprea.Din grupul MCA, controlat de trei persoane fizice (Ciprian Oprea, Raluca Oprea și Valentin Cuca), fac parte compania Milca, care are ca activitate principală producția, precum și alte firme cu activități conexe de servicii sau distribuție.

Vânzările pe grup au înregistrat un avans de circa 50% în primele șase luni ale anului, până la circa 4 milioane de euro, iar pentru întreg anul 2011 sunt estimate afaceri totale de 10 milioane de euro, în condițiile în care anul trecut MCA a avut un business de 6,5 milioane de euro. “Avansul se datorează unei munci susținute, dar și faptului că piața de uși în 2011 nu a scăzut, ci a stagnat, iar la termostoruri (rulourile termice pentru ferestre – n. red.) s-a înregistrat o creștere a pieței, în condițiile în care cei care sunt interesați de aceste produse, mai exact tâmplarii, practic le-au împins în piață.”

În ceea ce privește rulourile termice, mai e mult de lucrat în privința educării consumatorilor români. În prezent, doar 1,4% din ferestrele din România au rulouri termice, în contextul în care în Germania ponderea este de 60%. Iar în condițiile în care România este o piață de “preț”, unde contează mai mult cât costă un produs decât calitatea sa în sine, MCA a început încă de acum un an să exporte.

Acum trimite produse către Ungaria, Bulgaria, țările ex-iugoslave, dar și către piețe vest-europene, precum Italia, Belgia, Franța sau Austria. “Atâta timp cât în România există o presiune de preț, iar piața a scăzut, nu am dorit să reducem salariile sau să facem concedieri, astfel că ne-am gândit cumva să mărim piața de desfacere. Dacă nu ne putem lua banii din România, luăm de la cei care pot plăti prețuri mai mari.”În consecință, exporturile au reprezentat în primul semestru circa 12% din vânzările grupului, echivalentul a aproape 500.000 de euro, însă, pentru întreg anul 2011, compania speră ca exporturile să genereze aproape o treime din vânzări.

Ce mai trebuie să citeşti