Cum poți să-i mai ții pe tineri în orașele din provincie

Cum mai poți să-i ții pe tineri pentru a nu închide orașele de tot peste câteva decenii din lipsă de locuitori, așa cum se întâmplă acum cu multe sate și comune din România? Ce trebuie făcut și de către cine?

Dacă te uiți la politicile publice ale primarilor, șefilor de consilii județene, șefilor locali ai partidelor, ei au politici mai mult pentru cei de peste 60 de ani, pentru pensionari. Parcă toți îi încurajează pe tineri să plece de acolo, parcă toți primarii încurajează familiile să facă sau să-și crească copiii la Milano, Barcelona sau în București ori Cluj.

Bineînțeles că nu toate orașele pot fi centre universitare, bineînțeles că nu toate pot atrage investiții – nu ai oameni, dacă se poate tineri, nu vine nimeni să deschidă o fabrică. Dar cred că fiecare oraș își poate dezvolta o competență care să atragă interes în timp.

Dar pentru asta trebuie să dezvolți afacerile private mici și mijlocii care să adune generații în jurul unui antreprenor, unei idei, unui business.
Nu toate orașele pot să aibă fabrici cu sute și mii de angajați, dar undeva poate să existe un centru, un atelier de la care să pornească cel mai bun scaun din România, cea mai bună clanță sau cel mai bun pantof pentru oamenii de peste 100 kg, de exemplu. La Pașcani se fac scaune de mașină pentru copii, iar în jurul acestei afaceri s-a putut crea ceva pentru acel oraș.

Poate cineva din România vrea să facă cei mai buni ciorapi pentru bebeluși la botez, pentru că la acel eveniment nu toată lumea vrea să cumpere de la Zara sau de la chinezi.

În acest moment, toate autoritățile locale fac tot posibilul să-i descurajeze pe tinerii din zonă să-și creeze la nivel local propriile afaceri.
Tinerii care termină o școală sau facultatea într-un oraș mai mare revin în familie, dacă!, cu ideea de a se angaja la stat, la instituțiile deconcentrate sau la filialele locale ale companiilor de stat.

Nimeni nu vrea să lucreze în firme private, unde se plătește mai prost și toți antreprenorii sunt văzuți numai ca escroci.
Dacă primarul sau șeful unui consiliu județean nu-și bate capul – și din păcate nu-și bate capul! – să creeze un hub de mici afaceri, toată lumea ar fugi din acel oraș.

După cum arată lucrurile, nu sunt foarte mulți primari care să încurajeze businessul local românesc. Iar pe investitorii străini îi așteaptă ca să-i pârlească.

Firmele mijlocii și mari care au sediul central în orașele din afara topului 10 ar trebui să fie ținute în palmă de către autorități și comunitate, nu să fie vaci de muls de către cei din politic, de Fisc sau de toate instituțiile de control, așa cum se întâmplă acum. Pur și simplu trebuie să aibă protecție locală, pentru ca în jurul acestei firme și antreprenori să se adune tineri.

Dedeman are sediul central în Bacău, un oraș în cădere economică, după ce Sechelariu și Hrebenciuc au ieșit din decor, primul prin moarte, celălalt cu ajutorul DNA. Dedeman și frații Pavăl ar trebui să fie intangibili pentru Bacău, pentru că au banii și pot crea centre de calificare, centre de servicii pentru businessul lor, care depășește 1 miliard de euro pe an, și unde să vină tineri din toată țara. Dedeman poate crea cel mai mare centru de servicii pentru industria de bricolaj din Europa Centrală și de Est.

Ikea a apărut de nicăieri acum 50 de ani dintr-un sat din Suedia, iar în timp s-a creat acolo o competență  în cercetare, design, dezvoltare și branding care s-a răspândit în întreaga lume.

Vrei să conduci un magazin de bricolaj, nu neapărat în rețeaua Dedeman, ci poate în Cehia sau Polonia? În Bacău trebuie să existe cea mai importantă academie din această industrie, nu în București, Cluj sau Timișoara. |n mod cert, o bună parte din tinerii care vor veni la această academie vor pleca – așa cum se întâmplă cu academia lui Hagi de lângă Constanța – dar sigur câțiva tineri vor rămâne acolo pentru a lucra în cercetare-dezvoltare, își vor întemeia familii, vor face copii și vor da cunoștințele mai departe.

Un alt exemplu care îmi vine în minte: când am fost la Craiova nu știam de ce sunt atât de multe magazine cu rochii de mireasă. O fată mi-a explicat că în Craiova există o tradiție pentru rochii de mireasă, competență recunoscută la nivelul întregii țări.
Pe lângă fotbal și talentul nativ de vânzători, în Oltenia s-ar putea crea cea mai mare competență în producția și designul de rochii de mireasă, aș zice.

Nu toate orașele din România pot avea centre de IT care să fie recunoscute de toată lumea. Cunosc un antreprenor român care deține o firmă de hackeri, oficială, care vrea să dezvolte la Râmnicu Vâlcea o școală de hackeri cu ajutorul primarului și autorităților locale.
Gigantul american Amazon a dezvoltat la Iași o competență locală în servicii IT, dar Iulian Dascălu, regele mallurilor, nu a creat o școală pentru România și pentru alte țări pentru dezvoltarea de competențe în privința meseriilor specifice unui mall. Și tot ne plângem că vin investitorii străini și ne cumpără talentele!

Dan Ostahie, patronul Altex, poate crea la Piatra Neamț, de unde este el, o școală pentru magazinele de electrocasnice, unde să vină lume din București, din Sibiu, din Constanța să învețe trei ani cum se conduce un magazin de acest gen.
Senzația mea este că toți acești antreprenori români care s-au ridicat din orașele din afara topului 10 preferă să dezvolte business în altă parte, fără să mai întoarcă ceva la nivelul orașului de unde au pornit.

Bineînțeles că în Focșani nu este business ca în București sau Cluj, dar pot fi dezvoltate centre de pregătire pentru toată rețeaua, cu masă, casă și bani deasupra.

Iar a treia idee – oricum niciuna dintre ele nu este ceva ieșit din comun – este ca autoritățile locale să ofere locuințe gratis tinerilor care vor să se stabilească într-un oraș: dacă stai două decenii și mai faci și un copil, casa este a ta. La câte terenuri sunt libere, la câți bani sunt la Ministerul Dezvoltării, se pot găsi câteva milioane de dolari pentru aceste locuințe care să aibă 100 de metri pătrați, nu 50.
Fără tineri, fără familii tinere, nu doar satele și comunele vor muri, ci și orașele.