Cum am ajuns să ne facem viața mai rea încercând să o facem mai bună?

Toți încercăm să ne facem viața mai bună. Doar că, dacă ne uităm sincer la cum arată ea în realitate, parcă am ajuns să facem exact opusul. Mai multe studii din sănătatea publică arată că efectele singurătății asupra sănătății pot fi comparabile, ca impact, cu factori de risc majori precum fumatul, iar unele cercetări au mers până într-acolo încât să echivaleze impactul singurătății asupra sănătății cu cel al fumatului a până la
15 țigări pe zi. Dacă e adevărat, înseamnă că o mare parte din lucrurile pe care le facem zilnic ca să ne fie mai bine ne aduc, de fapt, calitatea vieții pe minus.

Ne concentrăm pe joburi mai bune, pe salarii mai mari, pe ideea că trebuie să ajungem undeva și bifăm lucruri care, teoretic, ne fac mai sănătoși – mergem la sală, mâncăm mai curat, citim mai mult. În teorie, facem tot ce trebuie. Doar că, între timp, nu mai avem timp de oameni. Degeaba jobul e mai bun dacă nu mai ai cu cine să vorbești despre el la o bere fără să programezi asta cu două săptămâni înainte. Degeaba mergi la sală de patru ori pe săptămână dacă nu mai ai o conversație cu cineva la telefon, nu pe WhatsApp. Toți spunem „trebuie să ne vedem mai des” și toți știm că asta nu prea se întâmplă. Socializarea nu mai vine de la sine și cumva trebuie să muncim ca la job ca să ne facem loc în agendă și pentru prieteni.

Iar în timp ce noi nu mai reușim să ne vedem, apar tot mai multe businessuri care încearcă să rezolve asta în locul nostru: aplicații care te ajută să îți faci prieteni, evenimente unde te duci singur ca să nu mai fii singur, vacanțe pentru „solo travellers”, în care pleci singur, dar plătești ca să fii într-un grup, restaurante, baruri, concepte întregi gândite pentru oameni care nu au cu cine ieși, dar nu vor să stea acasă. Până și socializarea a devenit un produs. Ca să nu mai zic de aplicațiile de tipul Bumble, care au o secțiune specială dedicată prieteniilor noi. „Vreau să ies, dar nu am cu cine” a devenit un insight de business. Și, dacă mergem și mai departe, nici măcar oamenii nu mai sunt obligatorii în ecuație. Apar platforme care îți oferă companie artificială, conversații, „prieteni” digitali.

Articolul de copertă al acestei ediții nu își propune să judece aceste businessuri. Ele nu fac decât să răspundă unei nevoi din ce în ce mai vizibile și, în multe cazuri, chiar să o atenueze. De fapt, tocmai această realitate este punctul de plecare al analizei. Pentru că subiectul nu este dacă aceste soluții sunt bune sau rele, ci de ce avem nevoie de ele. Există deja obsesia asta cu „blue zones” – locurile din lume unde oamenii trăiesc mult și bine. Sardinia, Okinawa, Ikaria… povești frumoase, surprinse în documentare, cărți, care vorbesc despre oameni care, în afară de dietă, sport și aer curat, au ceva ce noi începem să pierdem: relații care nu trebuie programate.

Pentru ce muncim mai mult, dacă viața noastră se golește de oameni? Acesta este  subiectul articolului de copertă din această ediție, pe care îl abordăm, în sfârșit, și noi (după ce a fost amplu discutat și în presa internațională): o lume în care singurătatea nu mai este doar o stare, ci devine context economic, oportunitate de business și, poate, una dintre cele mai tăcute transformări ale societății moderne.  

Ioana Matei este editor-șef, Business Magazin