Cum a supraviețuit o companie românească în monarhie, comunism și democrație

Adevăratul boom a fost undeva prin anii ’60, când partidul comunist a luat decizia că țara avea nevoie pe partea de cosmetică de fabrica «cea mai mare, cea mai puternică din lume»„, care să intre în competiție cu marile concerne din vestul Europei, povestește Mircea Turdean, directorul general al companiei Farmec din Cluj. El este unul dintre fiii lui Liviu Turdean, desemnat, în anul 1968, să construiască o fabrică de produse cosmetice de la zero. A condus-o apoi mai bine de 40 de ani, devenind astfel, potrivit spuselor fiului, cel mai longeviv director de companie din țară.

Înainte de ‘89, fabrica de produse cosmetice de la Cluj-Napoca avea peste 1.000 de angajați și asigura 90 la sută din tot ceea ce însemna necesarul pieței de cosmetice pentru cei 22 de milioane de români, oferind în jur de 600 de produse – de la creme de îngrijire a pielii, spray-uri și până la produse chimico-casnice pentru curățenia locuinței. Cererea de produse cosmetice a românilor era completată în acea perioadă de alte două fabrici, Miraj București și Nivea Brașov. Toate trei se ghidau după un plan centralizat de producție, potrivit Sofiei Irimia, inginer chimist la Farmec de 36 de ani și șefa departamentului de cercetare al companiei. De concurență nu putea fi vorba, fiecare dintre cele trei firme fiind specializată pe un anumit domeniu: la Brașov se făcea pastă de dinți, la București, apă de toaletă, parfumuri și vopsele de păr, iar Farmec era singura companie care producea creme cosmetice și spray-uri.

În anii ’80, s-au impus restricții prin care se interziceau importurile astfel încât țara să își plătească datoria externă: „A fost o perioadă de mari provocări pentru că a trebuit să reformulăm toate produsele pe bază de materii prime autohtone, să asimilăm ambalaje și linii de producție numai de fabricație românească”, spune Irimie.

Chiar dacă gândirea de atunci era una „populistă„, au existat investiții masive ale statului în tehnologie și specialiști, fabrica ajungând astfel la performanță, apreciază Turdean. Irimia a observat și ea că dezvoltarea maximă din perioada comunistă a fost în perioada 1965-1978, când s-a investit mult în industria chimică din România: „Până în 1978-1980 a fost o epocă de înflorire, aveam rețete care și azi sunt moderne și pe care abia acum le scot producătorii străini”, susține ea, un exemplu fiind laptele demachiant Doina, prezent și azi pe piață în formula inițială.

TURDEAN ÎȘI AMINTEȘTE CĂ PRIORITĂȚILE PREDECESORULUI LUI ERAU DEZVOLTAREA ȘI CONCEPEREA DE NOI PRODUSE: „Printre primele idei ale tatălui meu a fost să se întâlnească cu doamna prof. dr. Ana Aslan – o specialistă foarte la modă în acea perioadă – care se concentrase pe o disciplină nouă, geriatria„. Întâlnirea cu profesorul a dus la conceperea gamei de produse Gerovital și a revoluționat industria cosmetică din întreaga lume: „România a inventat zborul, a inventat stiloul, a inventat și anti-age-ing-ul, iar acest concept ne-a ajutat și atunci, dar și acum„. În 1967, la fabrică a început producția cremelor Gerovital după încredințarea drepturilor de producție de către prof. dr. Aslan.

UN PUNCT DE RĂSCRUCE PENTRU FARMEC A VENIT ODATĂ CU REVOLUȚIA: din singura companie producătoare de astfel de produse, s-a transformat în competitor pentru multinaționalele care intrau atunci pe piață: „Am intrat în competiție și am știut că dacă nu mergem pe cercetare și inovare, ci pe copiere, nu avem nicio șansă„. Prin cercetarea de piață, noi produse și noi ambalaje, compania făcut față trecerii la sistemul capitalist: „Cei care au făcut acest lucru nu doar au rezistat, dar s-au și întărit, în timp ce alții au murit„. În 1995,  Farmec s-a privatizat cu capital 100% românesc prin metoda MEBO: „Primii ani după privatizare au fost extrem de dificili, au existat greutăți în asigurarea cu valută, aprovizionarea cu materii prime și ambalaje sau politica fiscală descurajantă„. Totuși, datorită investițiilor, a retehnologizării, a măririi capacității de producție și a extinderii companiei în țară, Farmec a crescut constant cifra de afaceri, ajungând în 2012 la peste 120 de milioane de lei. Au evoluat și exporturile, produsele companiei fiind vândute în peste 40 de piețe din Europa, Africa, Asia, America de Nord și America de Sud.