Cum a reușit o țară cu o populație de 97 de milioane de oameni, aflată la granița cu China, să nu aibă niciun deces cauzat de coronavirus

Când lumea s-a uitat spre Asia pentru exemple de succes în tratarea noului focar de coronavirus, s-a acordat multă atenție și au fost intens aplaudate Coreea de Sud, Taiwanul și Hong Kongul.

Dar există o poveste de succes neglijată – Vietnamul. Țara cu o populație 97 de milioane de oameni nu a raportat niciun deces cauzat de coronavirus și sâmbătă avea doar 328 de cazuri confirmate, în ciuda frontierei sale lungi cu China și a milioanelor de turiști chinezi pe care îi primește în fiecare an. Acest lucru este cu atât mai remarcabil, scriu cei de la CNN, cu cât Vietnamul este o țară cu venituri mici și medii și cu un sistem sanitar mult mai puțin avansat decât alte state din regiune. Are doar opt medici la 10.000 de persoane, o treime față de Coreea de Sud, potrivit Băncii Mondiale.

După un blocaj de trei săptămâni la nivel național, Vietnamul a ridicat regulile de distanțare socială la sfârșitul lunii aprilie. Nu a raportat nicio infecție locală de peste de 40 de zile. Întreprinderile și școlile s-au redeschis, iar viața revine treptat la normal

Pentru sceptici, numerele oficiale ale Vietnamului pot părea prea bune pentru a fi adevărate. Dar Guy Thwaites, un medic de boli infecțioase care lucrează într-unul dintre principalele spitale desemnate de guvernul vietnamez pentru a trata pacienții cu COVID-19, a spus că numerele se potrivesc cu realitatea din teren. „Mă duc la secții în fiecare zi. Cunosc cazurile, știu că nu a existat nici un deces”, a spus Thwaites, care conduce și unitatea de cercetare clinică a Universității Oxford din orașul Ho Chi Minh, scrie CNN.

Cum a reușit însă Vietnamul să nu aibă niciun deces provocat de pandemia de coronavirus? Răspunsul, potrivit specialiștilor în sănătate publică, constă într-o combinație de factori, de la răspunsul rapid al guvernului pentru a preveni răspândirea acestuia, până la monitorizarea riguroasă a celor îmbolnăviți și carantinarea și comunicarea publică eficientă.

Vietnamul a început să se pregătească pentru protejarea împotriva focarului de coronavirus cu câteva săptămâni înainte de a fi detectat primul său caz.
La vremea respectivă, autoritățile chineze și Organizația Mondială a Sănătății au susținut deopotrivă că nu există „dovezi clare” pentru transmiterea de la om la om, dar Vietnamul nu a vrut să riște. „Nu am așteptat doar orientări de la OMS. Am folosit datele pe care le-am adunat din afară și din interiorul țării pentru a lua măsuri din timp”, a declarat Pham Quang Thai, șeful adjunct al departamentului de control al infecțiilor la Institutul Național de Igienă și Epidemiologie din Hanoi.
Până la începutul lunii ianuarie, screeningul temperaturii era deja în vigoare pentru pasagerii care soseau din Wuhan pe aeroportul internațional din Hanoi. Călătorii cu febră au fost izolați și monitorizați îndeaproape.

Până la jumătatea lunii ianuarie, vicepremierul Vu Duc Dam ordona agențiilor guvernamentale să ia „măsuri drastice” pentru a preveni răspândirea bolii în Vietnam, întărind carantina medicală la porțile de frontieră, aeroporturi și porturi maritime. Pe 23 ianuarie, Vietnamul a confirmat primele două cazuri de coronavirus – o cetățeană chineză care locuiește în Vietnam și tatăl său, care călătorise la Wuhan pentru a-și vizita fiul. A doua zi, autoritățile aviației din Vietnam au anulat toate zborurile către și dinspre Wuhan.
În timp ce țara a sărbătorit vacanța de Anul Nou Lunar, premierul Vienamului, Nguyen Xuan Phuc, a declarat război coronavirusului. „Combaterea acestei epidemii este ca și cum ai lupta împotriva inamicului”, a spus el în cadrul unei reuniuni urgente a Partidului Comunist din 27 ianuarie. Trei zile mai târziu, a înființat un comitet național de control pentru controlul focarului – în aceeași zi OMS a declarat public epidemie de coronavirus la nivel internațional. La 1 februarie, Vietnamul a declarat epidemie națională – cu toate că avea doar șase cazuri confirmate înregistrate în toată țara. Toate zborurile dintre Vietnam și China au fost oprite, măsură urmată de suspendarea vizelor pentru cetățenii chinezi a doua zi.

De-a lungul lunii, restricțiile de călătorie, carantina la de sosire și suspendarea vizelorî s-au extins pe măsură ce coronavirusul s-a extins dincolo de China, către țări precum Coreea de Sud, Iran și Italia. În cele din urmă, Vietnamul a suspendat intrarea tuturor străinilor în țară la sfârșitul lunii martie. De asemenea, a luat rapid măsuri proactive de limitare a răspândirii. Pe 12 februarie, a închis o întreagă comunitate rurală de 10.000 de oameni la nord de Hanoi, timp de 20 de zile, unde erau peste șapte cazuri de coronavirus – primul blocaj pe scară largă cunoscut în afara Chinei. Școlile și universitățile, care au fost programate să se redeschidă în februarie după vacanța de Anul Nou Lunar, au primit ordin să rămână închise și să se redeschidă doar în mai.

Thwaites, expertul în boli infecțioase din orașul Ho Chi Minh, a declarat că viteza de reacție a Vietnamului a fost principalul motiv al succesului țării.
„Acțiunile oficialilor de la sfârșitul lunii ianuarie și începutul lunii februarie au fost cu mult înaintea alte țări. Și asta a fost enorm de util pentru ca ei să poată păstra controlul”, a spus el.

Acțiunile timpurii decisive au frânat efectiv transmiterea comunitară și au menținut cazurile confirmate din Vietnamul la doar 16, până la 13 februarie. Timp de trei săptămâni, nu au existat noi infecții – până la cel de-al doilea val a lovit în martie, coronavirusul fiind adus de vietnamezii care se întorceau din străinătate.
Autoritățile au urmărit riguros contactele pacienților confirmați cu coronavirus și i-au plasat în carantină obligatorie două săptămâni.

Fiecare pacient confirmat cu coronavirus a trebuit să ofere autorităților de sănătate o listă exhaustivă a tuturor persoanelor pe care le contactase în ultimele 14 zile. În ziare și la televizor au fost transmise anunțuri pentru a informa publicul unde și când a fost un pacient cu coronavirus, iar oamenilor li s-a cerut să meargă la autoritățile medicale pentru testare dacă au fost și ei în același timp în zona respectivă.

Când spitalul Bach Mai din Hanoi, unul dintre cele mai mari spitale din Vietnam, a devenit un focar de coronavirus, cu zeci de cazuri în martie, autoritățile au impus carantina și au depistat aproape 100.000 de persoane care avuseseră legătură cu personalul și pacienții din spital, cărora li s-a cerut să se autocarantineze dacă nu aveau simtome.
De asemenea, autoritățile au testat mai mult de 15.000 de persoane care avuseseră contact cu diverse spitale, inclusiv 1.000 de angajați din domeniul sănătății, fiind monitorizate totodată și contactele indirecte a celor infectați.
Începând cu 1 mai, aproximativ 70.000 de persoane fuseseră în carantină în centrele guvernamentale din Vietnam, în timp ce aproximativ 140.000 au fost izolate acasă sau în hoteluri, arată studiul. De asemenea, un studiu realizat de 20 de experți vietnamezi a descoperit că dintre primii 270 de pacienți cu COVID-19 din țară, 43% au fost cazuri asimptomatice – ceea ce a scos și mai mult în evidență importanța carantinei. Dacă autoritățile nu ar fi căutat în mod proactiv persoanele cu risc de infecție, virusul s-ar fi putut răspândi în liniște în comunități cu câteva zile înainte de a fi detectat.
În plus, din capul locului guvernul vietnamez a comunicat clar cu publicul despre focar. Au fost create site-uri dedicate, linii telefonice și aplicații de telefon pentru a actualiza informațiile transmise populației cu privire la ultimele statistici legate de evoluția cazurilor. Ministerul Sănătății a trimis în mod regulat memento-uri către cetățeni prin SMS-uri.

La sfârșitul lunii februarie, ministerul sănătății a lansat un videoclip muzical devenit viral, pentru a-i învăța pe oameni cum să-și spele corect mâinile și cum să ia alte măsuri de igienă în timpul focarului. Videoclipul a înregistrat peste 48 de milioane de vizualizări pe Youtube. Thwaites a spus că experiența bogată a Vietnamului în tratarea focarelor de boli infecțioase, precum epidemia SARS din 2002-2003 sau gripa aviară, a ajutat guvernul și publicul să se pregătească mai bine pentru pandemia de COVID-19. „Populația Vietnamului înțeleg mult mai mult pericolul reprezentat de bolile infecțioase decât multe țări sau țări mai bogate, care nu au fost la fel de afectate de aceste boli, de exemplu Marea Britanie și SUA”, a spus el. „Țara înțelege că aceste lucruri trebuie luate în serios și respectă îndrumările guvernului cu privire la modul de prevenire a răspândirii infecției”.