Cum a ajuns opoziția din România un produs de export

Asemănarea cea mai frapantă o găsim, în schimb, cu epoca primelor mandate ale lui Ion Iliescu, când opoziția practic nu exista în țară, din lipsă de organizare și de suport electoral, dar exista din plin în afară, prin plângerile și acțiunile politicienilor de opoziție și ale societății civile pe lângă ambasadele, cancelariile și presa din Occident. Acum, PDL și-a înlocuit de tot în Parlament prezența fizică prin pancarte de genul “Salvați Monitorul Oficial” sau “Salvați ICR” și cu mitinguri electorale unde promite victoria în scrutinul din toamnă și încearcă să recâștige voturile alegătorilor de dreapta curtând mișcările lui M.R. Ungureanu și Mihail Neamțu și punând în difuzoare cântecele Pieței Universității din 1990.

În aceste condiții, rolul de a acționa l-au preluat ONG-urile și europarlamentarii PDL, care au reușit să amorseze o largă reacție internațională față de acțiunile USL contra instituțiilor controlate de membrii și simpatizanții PDL, prin intermediul colegilor de la Partidul Popular European și din partidele creștin-democrate europene membre ale acestuia (Herman van Rompuy, Jose Barroso, Viviane Reding, Günter Krichbaum, Markus Ferber, Joseph Daul, Wilfried Martens). Aceștia au fost primii care și-au exprimat îngrijorarea și au dat cele mai dure avertismente că dacă USL continuă să ocupe instituțiile statului, România va pierde dreptul de vot în Consiliul European și finanțările UE, va rămâne sub incidența Mecanismului de Cooperare și Verificare (supravegherea de către UE a justiției) și nu va fi primită în Schengen, cu argumentul că democrația e încălcată acum mai mult decât în cazul Ungariei lui Orban sau al Austriei lui Haider.

Acest fenomen de export al opoziției, identic cu primii ani ’90, și nimic altceva va decide ce se va întâmpla în continuare pe scena politică până la alegerile parlamentare. Rezultatul electoral e incert, întrucât ofensive de genul celor ale Monicăi Macovei, care a declarat că va cere Parlamentului European și Comisiei Europene să determine suspendarea dreptului de vot al României în Consiliul European, se pot întoarce împotriva inițiatorilor, taxate fiind ca lipsă de patriotism. Pe termen scurt însă, ele au darul de a mai tăia din elanul USL de a cuceri rapid toate instituțiile statului și mai ales de a intra pe terenul ICCJ, al ANI sau al DNA.