Crizele ne țin pe loc? Lecțiile ne vor arăta unde să mergem mai departe

Eram foarte curioasă de rezultatele sondajului de săptămâna aceasta de pe platformele de LinkedIn ale BUSINESS Magazin și Ziarul Financiar, respectiv răspunsul la întrebarea „Care ar fi principalul motiv pentru care ai schimba jobul, în economia de azi”, deoarece mă întrebam dacă majoritatea va alege, din nou – „șeful”. Așa părea să fie mai demult, poate era și normal – cum ai putea să lucrezi într-o companie condusă prost sau, în care, pur și simplu, nu ai chimie cu șeful? Ei, iată că în „vremurile de azi”, pentru că am ajuns din nou să folosim formularea aceasta, nu mai plecăm din cauza șefului. Sondajul nostru, desfășurat recent, arată că principalul motiv pentru care oamenii ar schimba jobul este, fără echivoc, salariul (562 de răspunsuri), urmat de echilibrul viață–muncă (346). Managerul, cândva vinovatul de serviciu, cade abia pe locul trei (151), iar lipsa sensului rămâne un lux al reflecției, nu al deciziei imediate (110). Evident, contextul are un impact asupra felului în care ne raportăm la muncă și la organizația din care facem parte. Trăim într-o perioadă în care incertitudinea nu mai este excepția, ci fundalul permanent, auzim despre inflație, costuri în creștere, tensiuni geopolitice, piețe care ezită, chiar și discuții despre benzină cu porția. Într-un astfel de climat, toleranța la disconfort crește, inclusiv față de un manager mai puțin bun. Dar asta nu pentru că oamenii au devenit mai răbdători, ci pentru că au devenit mai prudenți. Dacă înainte plecai pentru că nu te înțelegeai cu șeful, astăzi îți pui o altă întrebare: „Îmi permit să plec?” Sau, mai pragmatic: „Ce pierd dacă plec acum?”. Stabilitatea financiară începe să cântărească mai mult decât confortul emoțional. Totuși, asta nu înseamnă că relația cu managerul nu mai contează. Contează, dar nu mai este declanșatorul principal, iar oamenii nu mai pleacă impulsiv – pleacă calculat. Este, de fapt, aceeași poveste pe care o vedem și în piața imobiliară, despre care am scris în articolul de copertă al acestei ediții: vedem două lumi care coexistă. Un oraș premium, unde alegerea e despre stil de viață, și un oraș accesibil, unde deciziile sunt dictate de buget și compromisuri. Chiar și în acest context neprielnic pentru mutări în carieră, oamenii sunt atenți la felul în care trăiesc. E un semn că, dincolo de presiunea economică, oamenii nu renunță complet la ideea de viață echilibrată. Iar „lipsa sensului” rămâne undeva în fundal, nu pentru că nu ar exista, ci pentru că este amânată. Exact ca decizia de a te muta într-un cartier mai bun sau de a face o schimbare majoră – faci acest lucru când îți permiți. Poate cea mai importantă legătură cu tema acestei ediții este că, atât în muncă, cât și în viață, oamenii nu aleg în orice ciclu economic idealul, ci echilibrul pe care și-l pot permite. Și, la fel ca în Bucureștiul împărțit în două, există și aici două categorii: cei care își permit să plece și cei care aleg să rămână – nu pentru că le este bine, ci pentru că este mai sigur. Plecarea a devenit, la fel ca locuirea, o decizie de buget. Eu fac parte din generația Millennials, o generație care a tot trecut prin crize – am început să lucrăm după o criză, când „nu era buget” pentru măriri de salarii, am trecut prin pandemie, când nu se știa dacă vom mai avea unde să lucrăm, iar după un scurt moment de respiro, când am ajuns cumva în ceea ce ar trebui să fie vârful vieții noastre profesionale, ne-am lovit din nou de necunoscut. O fi criză și poate suntem mai toleranți, fiindcă nu avem de ales, dar nici nu mai rămânem la fel. Ținem minte dacă am fost susținuți sau doar împinși înainte, dacă am fost oameni, cel mai important activ, cum sunt numiți angajații (însă, iată, nu trece săptămână fără să auzim despre noi disponibilizări) sau doar resurse. Standardele tuturor nu au dispărut, poate au fost puse puțin pe pauză. După atâtea crize, știm că lucrurile se vor reașeza, spațiul alegerilor adevărate va veni din nou, iar diferența o va face nu doar salariul sau poziția, ci și felul în care am fost tratați atunci când ne-a fost cel mai greu.

Ioana Matei este editor-șef, Business Magazin