Creșterea salariilor înseamnă socialism, rezultatul înseamnă capitalism

În acel moment, salariul minim era de 700 de lei brut, adică 538 de lei net. Prea puțini se gândeau că această creștere a salariului minim va antrena o mișcare a tuturor salariilor, ceea ce în final se va duce în consum.

În 2016, deci după patru ani, fondul de investiții polonezo-american a vândut rețeaua Profi cu peste 500 de milioane de euro, multiplicându-și banii de peste șapte ori.

Între timp, salariul minim a ajuns la 1.450 de lei brut, 1.065 de lei net, adică s-a dublat în cinci ani. Salariul mediu a crescut de la 1.530 de lei net (2.100 de lei brut) la 2.363 de lei net în mai 2017 (3.369 de lei brut), ceea ce înseamnă un plus de 54%.
Toată această creștere a stârnit revolta economiștilor, care au considerat că România nu a câștigat suficient în productivitate ca să-și permită aceste creșteri salariale atât de rapide. În IT, domeniul care a crescut spectaculos în criză, salariul mediu a crescut de la 3.578 de lei net (4.718 lei brut) în 2012 la 5.842 de lei net (7.524 lei brut) în mai 2017, adică un plus de 63%.

Economiștii, multinaționalele (care operează cu salariile la limita superioară) și companiile românești (care lucrează cu salarii la limita inferioară) afirmă că nu pot susține aceste creșteri salariale, mai ales dacă se continuă programul PSD de creștere în continuare a salariului minim. Guvernul Tudose a primit aprobarea parlamentului pentru un salariu minim de 2.000 de lei brut din 2018 și 2.300 de lei brut pentru absolvenții cu studii superioare, adică o creștere de încă 40%. După numai o săptămână, Liviu Dragnea, președintele PSD, a anunțat că nu se pune problema acestei creșteri salariale până la 2.000 de lei, ci numai până la 1.550 de lei brut. Multe companii, care se bazează pe un business în loan, au reînceput să protesteze față de aceste creșteri salariale pe care nu le pot acoperi, întrucât clienții lor nu acceptă creșterea prețului produselor.

Creșterea salariului minim și creșterile salariale reprezintă o temă din ce în ce mai discutată în toate țările lumii, începând cu cele mai capitaliste. în SUA sunt zone care impun companiilor un salariu minim. În Germania, care a respins ani de zile această temă, impunerea unui salariu minim este la ordinea zilei. În economii care se consolidează, adică unde companiile mari, multinaționale, cumpără tot ce le iese în cale, salariile nu pot crește decât prin măsuri administrative.

O temă care se discută tot mai aprins este legată de faptul că în marile economii (ca SUA, Germania, Japonia) marile companii au crescut atât de mult productivitatea prin automatizare, robotizare, ceea ce a implicat reduceri de personal, încât angajații nu mai au suficientă putere să obțină majorări salariale.

De asemenea, deschiderea granițelor a adus milioane de emigranți care au acceptat salarii mai mici deși aveau un nivel de pregătire mai ridicat. Acest lucru a pus presiune pe piața muncii în sensul că angajații au ajuns să nu mai aibă suficientă putere pentru a bate cu pumnul în masă.

Automatizările din companii, apariția roboților, emigranții au născut o clasă de șomeri tineri care reprezintă cea mai mare problemă din Europa.

Având în vedere aceste situații născute din capitalism, din productivitate, din puterea multinaționalelor, din globalizare, ce pot să facă guvernele ca să liniștească masele? Creșterea salariilor prin lege sau impunerea unor salarii minime. Capitalismul a ajuns să impună și măsuri socialiste pentru a ține tinerii și angajații în frâu. În Silicon Valey se discută despre impunerea unui venit minim chiar fără să faci nimic.

Într-un articol din Fortune intitulat ”Why free money could be the future of work“ se discută despre ce se va întâmpla când roboții și automatizarea proceselor vor lua amploare în cadrul companiilor, iar marea majoritate a angajaților va trebui să-și găsească alt job, care nu va mai fi disponibil pentru ei, întrucât nu vor avea un nivel de pregătire suficient.

Sam Altman, CEO al start-up-ului Ycombinator, a început să facă un experiment punând în conturile a 50 de familii 1.500 de dolari pe lună fără să ceară nimic în schimb. Toată lumea se uită cu interes care va fi rezultatul acestui experiment, întrucât viitorul va fi acolo. O familie va primi o anumită sumă de bani pentru a trăi, având ca sursă impozitarea roboților, care i-au furat jobul.

Acest lucru poate părea o utopie, dar tot mai multă lume se gândește la această modalitate de liniștire a maselor, ca să permită continuarea progreselor tehnologice și schimbarea lumii. Dacă masele nu vor avea un venit minim garantat, se vor răscula și vor distruge totul în jur. Câștigurile de productivitate împing firmele înainte, dar la un moment dat totul are un preț. Ce faci atunci când nu poți să reconvertești atât de ușor angajații de la un job la altul?

România se poziționează în lumea investitorilor ca o țară cu forță de muncă bine pregătită, calificată și la cel mai scăzut preț. Câteodată, România ca stat trebuie să-și capitalizeze forța de muncă calificată la un preț mai mare.

În cazul Enterprise Investors cu rețeaua Profi, dublarea salariilor minime pe economie i-a adus creșterea consumului și multiplicarea de 7 ori a banilor investiți în afacerea Profi, un randament excepțional pentru un business de retail, unde toți comercianții se plâng că operează cu marje mici.

Creșterea salariilor a fost văzută ca o măsură socialistă, dar în schimb rezultatul a fost capitalist.

Ca să reziste, capitalismul va avea nevoie și de socialism.